Cu ziarul “Adevărul” la… adevărurile anilor care au trecut!

ziare ochelari presa stilou Cu ziarul Adevărul la... adevărurile anilor care au trecut!

Cu câteva zile în urmă, cotidianul “Adevărul” a oferit (gratuit) cititorilor săi, un ultim exemplar, reprodus integral, dintr-o întreagă ediție de colecție. A fost de fapt, și ultimul număr “Adevărul” înainte de a fi închis (suspendat) de comuniști în Martie 1951! Sub parfumul amintirilor, cuprins de o firească și dureroasă nostalgie, l-am citit și recitit.

Cele patru pagini dense, pline de știri și informații, dar și de reportaje, glose politice și scurte (da, scurte!) reclame, cât și câteva caricaturi și imagini foto, mi-au răscolit amintirile acelor ani care (oh, Doamne ce repede!) au trecut! Ani grei, întunecați de urmările nefaste ale unei conflagrații mondiale (Al 2-lea Război Mondial), cu privațiuni de tot felul, pe care le-am suportat nu fără suferințe, mereu amăgiți de un “ideal luminos”, niciodată înfăptuit!
În editorialul “Către cititori“, evocând “luptele duse pentru libertate, pentru democrație și dreptate socială“, se precizează că “Misiunea ziarului Adevărul e terminată astăzi, Sâmbătă 31 Martie 1951“.
Se cuvine să fac aici, o mică digresiune, spunându-vă că în acei ani, la modă, ca să zic așa, era oficiosul comunist “Scânteia“.

Revenind la subiect, mai exact la conținutul acestui ultim număr al gazetei, vă ofer pentru eventuala dumneavoastră curiozitate, câteva titluri:

  • Rezervele interne;
  • După o săptămână de dezbateri ale conferinței statelor americane;
  • Situația din Germania Occidentală;
  • Evenimentele din Coreea;
  • Mișcarea din Iugoslavia împotriva lui Tito;
  • Știri diverse;
  • Sport;
  • Chestia zilei;

Glose politice și o bogată rubrica de reclame, publicitate și fapt divers.

Așadar, consider eu, un cuprinzător și diversificat sumar, dintr-un ultim număr, publicat de un prestigios și tradițional ziar, fondat cu mulți, mulți ani în urmă de gazetari renumiți, între care Alexandru V Beldiman, Constantin Mille, Constantin Graur și alții. Ziar care în acei ani, rețineți, vă rog, nu beneficia nici pe departe de facilități de tehno-redactare moderne. Era doar la primele și firavele utilizări a linotipului (utilaj de culegere mecanizată a literilor și cifrelor în plumb) iar zețarii (cei care aranjau manual în pagină, după o machetă prealabilă, tot ce culegeau linotipiștii) erau la mare căutare! Cu toate acestea, lecturarea ultimului său număr, cât și a celorlalte care au mai fost în binevenita ediție de colecție, au constituit, cel puțin pentru mine, o desfătare. O readucere în memorie a multor realități trăite, așa cum au fost! Cu bune și cu rele!

Am avut, din nou, prilejul să citesc la rubrica de sport, bunăoară, nume de fotbaliști celebri (în acea perioadă), precum Filoti, Bazil Marian, Stănescu, Călin (de la “Locomotiva”, cum se numea atunci Rapidul); Călinoiu, Suru, Szoke, Nicușor, frații Bacut, etc (de la Dinamo). Toți aceștia (și alții ca ei) erau fotbaliști cu adevărat! Ei jucau fotbalul, nu-l păcăleau!. Sunt convins că mulți dintre vârstnicii aflați în viață, încă nu i-au uitat! N-au uitat, desigur, nici multe, multe alte întâmplări și trăiri ale acelor vremuri, acum, inimaginabile, când totul, sau aproape totul, la noi, în România (Republica Populară Română – așa se numea) era, pur și simplu, sovietizat (Brașovul, spre exemplu, se numea Orașul Stalin!?), când foametea din 1946 a făcut ravagii, când lunile care au precedat organizarea și desfășurarea la București, în August 1953, a Festivalului Mondial al Tineretului, au golit mai tot ce mai era prin “Alimentarele” saracaciose din toată țara, etc, etc, etc… Sunt într-adevăr, și multe, multe alte amintiri din anii copilăriei sau a tinereții noastre care, oricât am dori, nu pot și nici nu vor mai putea fi uitate vreodată!

Recitind, iarăși(!), la editorialul ultimului număr al “Adevărului” de atunci, atenția mi-a fost atrasă, în mod deosebit, de următorul comunicat, cu profunde semnificații: “Misiunea ziarului Adevărul a fost terminată“! Întrutotul adevărat, zic eu! Adevărul, ca fenomen social, a fost terminat! A dispărut din România! Și nu de atunci, din Martie 1951, ci mult mai devreme! Dar, din nefericire, fără exagerare și respectând totuși proporțiile, se pare că și din multe sectoare ale vieții, din actuala societate românească!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   
Comentează acest subiect
Acest articol a fost publicat de , vineri, 31 martie 2017 in categoria Guest Post, Televiziune, Radio, Presă. Poti sa urmaresti raspunsurile catre acest articol prin RSS 2.0 feed. Poti sa adaugi un comentariu, sau poti sa pui un trackback (link) de pe propriul tau site:

Ctrl + C pentru a copia linkul

Adaugă un comentariu

Autentifică-te pe site și nu va mai trebui să completezi căsuțele de mai sus.

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

 

Acum poți adăuga pe site, propriile tale articole. Click aici !



Anunturi Gratuite