“Vulgaritatea (în exprimare), dăunătoare sănătății nației!”

Am reprodus, parțial, spusele d-lui Nicolae Manolescu, inserate într-un editorial publicat (nu de mult timp) în cotidianul Adevărul, cu referire exclusivă la actualul limbaj apărut în “presa noastră cea de toate zilele”. În ce mă privește am fost și sunt un dușman declarat al vulgarității și trivialității, al limbajului suburban, ca modalitate de exprimare scrisă sau verbală!

Dacă timpul și răbdarea dvs vă mai permit, vă sugerez să să recitiți, eventual, articolul cu genericul “Presa-i liberă la… greșeli!?“, publicat prin toamna trecută tot în paginile acestui îndrăgit blog. Articolul se referea (în mare…) chiar la aceeași temă: limbaj, modul de exprimare din presa românească. Spuneam (scriam) atunci – între multe altele – că nimic nu este mai dezgustător să citești în ziare, pe blog sau chiar să vezi și să auzi la TV, expresii triviale, vulgarități și obscenități pronunțate cu o dezarmantă lejeritate de o specie de jurnaliști sau de colaboratori ai acestora, dar și de “scriitori” cu pretenții, ale căror “opere” fac să roșească până și hârtia de ziar!

“Vugaritatea în exprimare” – spunea dl. Nicolae Manolescu – “nu înseamnă numai vocabular redus și gramatică facultativă, așadar, nu doar gândire simplistă și incoerentă. Ceea ce frapează este faptul că exprimarea este murdară. La propriu și la figurat“. Nici nu poate fi altfel – spun eu – pentru că acest fel de a scrie sau vorbi, dă în vileag un anume mod de comportare, de gândire și exprimare total nedemn pentru un individ (gazetar, scriitor, comentator, etc…) care-și respectă cititorii, interlocutorii și chiar pe sine însuși.
Din nefericire acum, în România nu sunt puțini la număr cei care tentați de… noroaie, practică o astfel de “meserie”! Asemenea oamenilor străzii, ei caută (mai mereu) prin pubele sau coșuri de gunoi, nu alimente sau mai știi ce, ci cuvinte jignitoare, abjecte, glazurate cu trivialități! Ba chiar și vulgarități și obscenități scârboase, total străine unui vocabular civilizat, onest. Devin (uneori) și certăreți, mereu puși pe harță!

Exemple? Cu duiumul, câtă frunză și iarbă! Sunt prea numeroase și din diverse ipostaze, ca să le mai pot nominaliza. De la unii gazetari de rând școliți prin facultăți particulare, unii chiar posesori de doctorate(!), mereu făcând paradă de. ..cultură aleasă(?!), până la prezentatori și realizatori de emisiuni TV (mai cu seamă, talk-show-uri), cu vădite aere de… judecători supremi(?!), semnatari sau – întâmplător – comentatori prin diferite bloguri, “scriitori” pârâți, ș.a.m.d … lista ar putea continua!
Dar nu, nu doresc să dau nume (din motive lesne de înțeles!) și nici să… neîndreptățesc pe cineva! Doresc totuși să amintesc aici, tot ca o părere a mea, că o mare parte din vină pentru acestă situație – destul de neplăcută – revine și învățământului, școlii în general! De mai multă vreme în programele școlare nu mai figurează arta vorbirii, retorica! Ba mai grav, dincolo de treapta gimazială, nici gramatica nu-și mai găsește locul! Loc… ocupat – pe alocuri (scuzați… jocul de cuvinte!) – de… educația sexuală sau de alte asemenea “științe”! Atunci, ne mai putem mira că astăzi, în România, se vorbește cum se vorbește (chiar și la nivel înalt!) și se scrie cum se scrie?!

Sper și de această dată că cele inserate mai sus – chiar dacă în unele pasaje repet (tot ce-i posibil!) pe ici, pe colo și aspecte relevate în precedentul articol (pe aceeași temă) – să nu fie răstălmăcite sau înțelese greșit, tendențios, și nici să fiu etichetat total eronat(!) drept atotștiutor! Am spus-o și o mai spun: nu am făcut nimic altceva decât să exprim, la rândul meu, câteva păreri pur personale asupra unei stări de lucruri alarmante, care proliferând, tind să coboare limba română – limba noastră cea străbună – sub pragul de jos al unei exprimări civilizate!

Autor: MarcCiubotaru – (Guest Post)