“Cu partidul nostru-n frunte, vom avea victorii multe” …

Acesta pare să fie nu numai sloganul unor vremuri apuse dar şi convingerea (crezul) celor care şi-au găsit un locşor cald şi ferit de pericole în PSD (cât şi în celelalte partiduleţe din coaliţie)! Dovadă elocventă este şi recentul vot dat în favoarea “interesului naţional”, colegului lor, ex ministrul Gabriel Oprea, de cei 73 parlamentari (senatori), pentru a-l salva de judecată!
În asemenea împrejurări, când justiţia este împiedecata să acţioneze în spiritul şi litera legii, iată că, împotriva oricăror norme morale şi legale, tânărul poliţist Bogdan Gigină rămâne… singurul responsabil de propria-i moarte!

Dar se poate spune, dând în vileag adevărul adevărat, că prin votul lor, al celor 73 de senatori (nu-i voi mai nominaliza), l-au omorât pe Bogdan Gigină pentru a doua oară!
Să auzi, să vezi şi să nu crezi că-i posibil şi aşa ceva! Pur şi simplu rămâi blocat, înmărmurit! Nu aşa s-a întâmplat însă respectivilor parlamentari, şi altora ca ei, care, de la un timp, şi-au făcut un obicei în a vota împotriva cerinţelor legitime ale DNA de începere a urmăririlor penale! Pentru aceşti… aleşi ai poporului, permanenta oponenţă este considerată, culmea(!), ca… o victorie!?

Aşa cum se spunea şi-n alt slogan de tristă amintire: “Cu partidul nostru-n frunte, spargem munte după munte“!
Ce-i dept, munţi nu prea au spart (până acum!), dar în schimb au provocat numeroase şi justificate nemulţumiri în rândul milioanelor de cetăţeni (dovadă sunt şi manifestaţiile de protest din Capitală şi din alte mari localităţi) şi, ce-i mai grav, dacă ne referim doar la sfârşitul tragic al poliţistului Bogdan Gigină, imense şi ireparabile suferinţe pentru familia sa!

“M-am prăbuşit la picioarele lui” scria Carmen Gigină, mama lui Bogdan, într-un mesaj postat pe Facebook… “Astăzi privim neputincioşi la nedreptatea făcută sufletului copilului nostru“. Neputincioşi suntem şi noi, Dna Carmen Gigină, noi cei care, alături de milioane de români, am tot sperat. Acum scriem, citim, ne revoltăm şi, pasivi (neputincioşi) aşteptăm o minune! Aşteptam din nou îndreptarea neregulilor din ţara asta, a abuzurilor de tot felul comise de “victorioşii” aleşi, tot de noi, votanţii!
Dar, din nefericire, în această pasivă şi, pe alocuri, naivă aşteptare, aflăm că în spitalele din România (multe aflate, ca şi întregul sistem, în cronică şi gravă suferinţă) oameni mor pe capete, numărul crimelor, tâlhăriilor şi violurilor sporeşte alarmant, birocraţia (în ciuda unor – chipurile – măsuri mai mult de ochii lumii) ne loveşte pe toţi, bunul simţ, cândva o caracteristică specifică românului, este înlocuit cu mitocănia şi dezmăţul, iar corupţia de care tot vorbim, pune stăpânire aproape peste tot!

Mai vedem cu ochii noştri, cum un fost “consultant” şi bodyguard al “revoluţionarului” Miron Cozma, devine doar în câţiva ani, ca-n filme S.F., general şi ministru al armatei române, apoi al M.A.I. şi chiar, la un moment dat, premier interimar!?

Şi totuşi, ce-i de făcut?! Ne spune, scurt, pe internet, chiar Preşedintele României, Dl Klaus Iohanis: “Este nevoie de o curăţire a clasei politice şi o reformă parlamentară“.
Cum şi pe ce cale pot fi realizate acestea, aflăm din interviul acordat Agerpres-ului de premierul Dacian Cioloş: “Cred că această generaţie nouă, tânără, care îşi doreşte schimbarea în România, îşi asumă din ce în ce mai mult această dorinţă, nu doar în mod pasiv, ci în mod activ“.
Premierul – spunem noi – mai doreşte să vadă, că mai tot românul, cât mai mulţi dintre aceşti oameni tineri pe listele partidelor politice, partide care trebuie să înţeleagă odată pentru totdeauna că presupusa credibilitate a lor nu ţine doar de discursurile populiste (televizate ori ba), ci şi de programul şi mai ales de listele ce le vor propune la alegerile parlamentare din Decembrie a.c.

Este nevoie, de asemenea – spunem şi noi – de un alt mod de a face politică. În folosul ţării, al poporului. Nu numai pentru un anume partid sau pentru cei avuţi, “descurcăreţi”, abonaţii (în ani) locurilor şi funcţiilor privelegiate sau pentru cei cu imunitate în faţa legilor pe care tot ei le propun, le votează dar… nu le respectă!
Ce va mai fi, vom trăi (sper!) şi vom vedea! În fond, ca să conchidem, acolo, în faţa urnelor, noi ne alegem, prin votul dat, nu numai conducătorii, dar şi calea, drumul ce trebuie urmat…

P.S.: – Regret că iarăşi mă folosesc de eternele (pentru mine!) adăugiri, dar trebuie s-o fac!
Aflu că Dl general Gabriel Oprea, cam spăşit şi speriat de ceea ce se-ntâmplă după votul primit de la “tovarăşi şi… pretini” (vă mai amintiţi?!), dar mai ales de protestele mulţimii, şi-a înaintat… demisia din Parlament! Din parlamentul în care cei 73 l-au făcut vinovat de crimă, nu pe Dl Gabriel Oprea – care folosea coloana oficială în scopuri personale, încălcând astfel legea – ci pe… Bogdan Gigină!
De altfel, parlamentarii au încălcat şi ei prevederile legii! Ei au nesocotit, se pare, art.72 din Constituţia României care spune clar: “Deputaţii şi senatorii POT FI TRIMIŞI ÎN JUDECATĂ!“. Şi apoi, se ştie, dar… nu se respectă, nu parlamentul se pronunţă dacă X sau Y parlamrentar este sau nu vinovat, ci numai puterea judecătorească! Dar la noi, ca la nimenea!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)