Vorbe rostite cândva…

Câteva citate din vorbele lu´ tata…
-cizelate și adaptate de mine-

Vorbele-s ca vântul: dacă sunt prea multe, devin uragan…
Viața? În niciun caz nu este o chestie prin care să te strecori pe furiș…
Libertatea? O „treabă” simpatică ce îți permite să urli fără să te-audă cineva…
Demnitatea? O vorbă scoasă la vânzare pe mai puțin de doi bani…
Gândirea? Un lux rar și absolut inutil…
Sentimentele? Ce-s alea?…
Poezia? Ce prostie fără niciun folos… Culmea e că unii o apreciază…
Dialogul? Un cor în care surzii îi ascultă pe muți și toată lumea aplaudă…
Greșeala? Prăpastia în care cădem cu toții fără să ne-nvețe cineva ce este căderea…
Bătrânețea? Ce dulce povară atât de amară…
Prostia? Ceva atoateprezent, enigma vremurilor noastre…
Omenia? Un urcuș pe care toată lumea îl coboară…
Beția? Un litru de vorbe aruncate în van fiindcă, oricum, nu foloseau la nimic…
Mândria? Somn ușor și vise plăcute, dar nu uita că ești român. Din păcate…
Singurătatea? Cine naiba a inventat și numerele prime?…

- 04.04.1998 -
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)