Visul angajatului român de la privat, în 2017
Nu este prima oară când aud (în ultima vreme!) de cunoștințe, amici, etc, ce lucrează în acest moment la privat și care doresc să plece de la privat pentru a se angaja la stat! De atâtea ori am auzit asta, încât, e clar nu mai este doar o simplă coincidență ci, cred eu, a devenit deja un trend, o “direcție”. Pare-se că, în 2017, să lucrezi la stat a devenit visul oricărui român ce lucrează în acest moment la privat!
Și, nu prea contează domeniul, nu-i prea interesează că, în multe situații, ar trebui să schimbe domeniul de activitate, sunt dispuși să treacă peste orice doar ca să lucreze la stat.
De ce? Simplu: pentru că salarii!!! E o diferență atât de mare între salariile oferite în acest moment de către angajatorii privați și salariile bugetarilor, încât nu prea mai contează nimic!
Chiar azi am vorbit cu cineva… Un fost “gardian public” (ce înainte de a fi “gardian public” a lucrat la privat), a ajuns acum să lucreze la un penitenciar. A spus că primește “în mâna”, adică “net”, 4800 RON. E ceva la “operativ” din câte am înțeles (habar n-am ce înseamnă asta!?) dar a spus că, toată ziua freacă duda. Și mai spunea că, singurul inconvenient la munca la stat, e acela că în fiecare an se mai îngrașă cu câte 1 Kg, a ajuns acum către suta de kg!
Deci, 4800 RON pe lună la stat/bugetari, în timp ce un post similar la privat este plătit cu vreo 1300~1500 RON pe lună! Cam atât de mare e diferența!
Și tot el mai spunea că, peste vreo 6 ani iese la pensie (dacă bine am reținut, acum are 42 de ani!!!) și că, evident, se așteaptă la o pensie undeva la vreo 5000 RON/lună sau chiar mai mult!?!?! WTF???
Well… în condițiile acestea, mă întreb dacă mai rămâne cineva să lucreze la privat?
Aaaaa… și nu uitați: ultimul stinge lumina!
6 comentarii la “Visul angajatului român de la privat, în 2017”
Cum să nu visăm, noi ăștia „privații” la salariile celor de la „stat”, când muncim de ne sar capacele și ei cred că e normal să facă ce vor cu banii noștri?
Sting lumina și mă duc la culcare.
Eu am fost angajat 3 ani la o firma ca programator,dar pana la urma am plecat în străinătate pentru un salariu aproape dublu.. la noi diferențele sunt mari intre stat și privat ..
Am mai zis eu (ironic, evident), nu o dată, despre… “ce de treabă” sunt unii, în sensul cât de darnici sunt ei… doar că pe banii altora. Cam asta este ce face PSD-ul.
„Băieții ăștia de treabă” ce ne tot promit binele pe care nu prea-l merităm (zău așa, binele îl merită doar ei!) ar trebui trimiși unde-a înțărcat dracu’ iapa și nu aleși să ne conducă. Da’ ce știu eu despre „gusturile” majorității?
Mi-ar plăcea și mie să lucrez la stat. Însă, e cu dus și-ntors acolo. Că la cum se schimbă guvernele și șefii, nici acolo nu stai fără frică.
În plus, nu am diplomă de facultate, deci aș putea să mă angajez doar cu cea de bacalaureat (nu contează că am absolvit cei 5 ani de facultate), fără diploma aia te poți băga ca ceva cu “carte putina”, deci si salariu pe masura.
Nu ești singurul fan al muncii la stat, Francisc. O lege a statisticii (o glumă citită în spațiul internetului) spune că „tot ce e de stat, stă”.
Cu sau fără frică, de ce n-ai sta dacă tot ești și plătit pentru „repaos”? Ce întrebări fără răspuns pot pune… Ce drac’ să caute un biet absolvent de liceu (cu bacalaureat) printre „eminențele” cu două facultăți și trei doctorate ce ocupă (pe „merit”) toate scaunele puterii?
Nu ți-a plăcut școala? Nu-i nimic! Alții primesc diplome de-a moaca doar ca să fie compatibili cu posturile oferite de stat. Trăim într-o țară condusă de „doctori” ce abia reușesc să vorbească românește. Asta e…