Viktoria-FCSB…
Îi bătură-ai mei pe-ai noștri…
Am urmărit cu „sufletu’ la gură” și cu berea pe masă meciul dintre Viktoria Plzeň și „STEAUA” noastră cea de toate zilele, rebotezată între timp FCSB. O partidă (zic unii) antrenantă, un meci ce a scos în evidență metehnele noastre (zic eu).
Pe toată durata jocului crainicii PROTV-ului își tot răceau gura de pomană că Alibec în sus, că Alibec în jos. Eu (ajutat de bere, desigur) am văzut în jocul lui Denis doar piedica pe care și-a pus-o singur în careul cehilor atunci când orice atacant care se respectă o băga în ațe. La minge mă refer…
Faptul că Petržela (în traducere liberă ceva de genul Pătrujelu‘) a deschis scorul la începutul părții secunde (cu un gol ce la reluări pare din offside) nu e o scuză pentru înfrângere.
Ai noștri au abordat meciul cu nasul pe sus: n-avem cum să pierdem, suntem liderii grupei și-avem calificarea în buzunar. Ai mei (fără să exceleze în jocul numit fotbal) le-au scos gărgăunii din cap alor noștri.
(E momentul pentru o paranteză: când scriu „ai mei” mă refer la originile cehești; când zic „ai noștri” mă gândesc la România, țara în care m-am născut)
„Echipa lu‘ Dică” (un alt „tic verbal” repetat papagalicește de comentatorii meciului) a pierdut. Se mai întâmplă…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
9 comentarii la “Viktoria-FCSB…”
Nu mai urmăresc meciuri de fotbal de ceva vreme şi oricum sunt plecat în această perioadă aşa că, dragă Francisc, pentru o vreme las blogul în grija ta…
O să am grijă, Dane! Mai ales că e sfârșit de săptămână… Mai am vreo două ore de treabă, da’ dup’-aia m-ocup. Promit.
Mulțam că încă mă suporți!
Weekend placut.
Mulțumesc, la fel. Uitasem să te-ntreb: ce să-i fac lu’ blogu’ ăsta drăguț ca să redevină simpatic și toată lumea virtuală să renunțe la tăcere și să se înghesuie la păreri?
Văd că de la o vreme doar noi doi schimbăm „politețuri”. Până și Severus a ales tăcerea. Să fie ăsta semnul că vorbim (mai ales eu) prea mult?
Poate că niște rime ar putea să ne scoată din tăcere. Hai să-ncerc…
Blogule, bloguțule,
Ce să-ți fac, drăguțule?
Căci, de când am tot vorbit
Multă lume-a adormit.
‘Geaba-ți spun că albu-i negru
Și hoțul se vrea integru
Dacă tu, bloguțule,
Îți astupi urechile
Și îți pui zăbala-n gură
Înhămat la o trăsură
Ce te duce unde vrea…
Unde e părerea ta?
Blogule, lasă tăcerea
Și slobozește-ți părerea!
Scuipă sec și îi înjură
P‘-ăi ce-ți pun botnița-n gură.
Blogule, bloguțule,
Somn ușor, drăguțule:
Fie-ți visele curate
Și nădejdile furate!
Gata, am reușit! Blogul a dat-o în sforăială, la fel ca cetățenii României. Somn ușor, concetățeni! Să nu cumva să deschideți gura, că dr. Agnea abia așteaptă să vă scoată măsele de minte.
Mulțumit, domnu’ Dan? Pot să joc o partidă de șah și să „rad” măcar vreo patru gulere de halbă?
Am jucat și șah, am ras tot ce era de bărbierit, mi-am pus măselele (cu vreo două comentarii în urmă am uitat, în grabă, să tastez încă un „le”) de minte la bătaie și tot de unul singur vorbesc. E clar: du-te la culcare, băiete! Chiar nu îți dai seama că visezi?
E și mâine o zi. Poate că celorlalți nu le place berea. Sau poate le place tăcerea…
Între timp am aflat că „echipa lui Dică” (adică ai noștri) a mai încasat vreo două pe la Giurgiu (n-am urmărit meciul și cred că bine-am făcut). Fruntea sus, băieți: marile caractere doar în luptă se călesc!