Valea Drăganului – o vale parcă desprinsă din legende

aGaUYxS Valea Drăganului   o vale parcă desprinsă din legende

O vale desprinsa din legende

La poalele masivului Vlădeasa, în judeţul Cluj, există un loc în care este bine să mergi doar cu oameni frumoşi. Pentru că în Valea Drăganului toate sfârşesc, invariabil, prin a-ţi fi dragi. Peisajul nu-ţi taie respiraţia, ci ţi-o aşază la loc. Pe măsură ce înaintezi către Barajul Drăgan, oamenii sunt mai rari, semnalul mobilului – mai slab, iar lumina – mai curată.

Aşezarea cunoscută din 1925 cu numele Valea Drăganului a fost în vechime mai mare decât localităţile vecine, Poieni şi Bologa. O dovedeşte şi prima atestare documentară, de la 1455, în care e menţionată cu numele Nagysebes (Sebeşul Mare – magh.). Oamenii de pe aceste meleaguri sunt harnici, mândri şi viteji – pe vremea dacilor au ţinut timp de câteva generaţii graniţa imperiului la câţiva kilometri distanţă, când Bologa era cetate romană – şi fac şi azi ce obişnuiau odinioară: exploatează pădurea (chiar dacă nu mai trimit lemnul pe Drăgan) şi îi smulg piatra din munte. De când nu-i mai calcă tătarii sau turcii, au mai învăţat ceva: să-i primească cu inima deschisă pe călătorii care ajung din ce în ce mai des pe Valea Drăganului, fermecaţi de frumuseţea muntelui şi de liniştea locului.

De sus, de pe baraj Pe Valea Drăganului se ajunge uşor, urmând drumul asfaltat care duce de la Poieni în stânga, peste calea ferată. Cu cât înaintezi mai mult spre Apuseni, întâlneşti din ce în ce mai puţine maşini, iar dacă n-ai vedea, ici şi colo, câte-un fir de fum, ai crede că zona, preferată pentru turismul de weekend, este părăsită. Drumul duce până la Barajul Drăgan, o construcţie de beton de 120 de metri înălţime şi 424 de metri lungime, finalizată în 1987.

Sub apă, nu departe de baraj, stau ascunse zidurile cabanei de la Pârâul Crucii, unde s-au refugiat mulţi români din satele cedate prin dictatul de la Viena, în 1940. Aici era şi magazinul de la care îşi făceau aprovizionarea săptămânală cei care lucrau la exploatarea lemnului. Veneau cu mocăniţa, pe platforma vagoanelor, cumpărau cele necesare, apoi se întorceau la cabanele lor forestiere de la Ciripa, Crăciunu, Tâlharu, Bociasa, Zărna, Poieniţa, Neşu sau în vreo colibă acoperită cu coajă de molid din cine ştie ce vârf de munte.

La cca 200 de metri mai sus de baraj se află colonia Floroiu, cândva un orăşel în miniatură, ridicat pentru constructori şi familiile lor. Privind spre coada lacului, iese în evidenţă, ca un paznic impunător şi tăcut, Vârful Buteasa (1.714 metri). În dreapta se văd cătunul Alunu, adormit sub Vârful Caprei, Poieniţa – cu ultimele case atârnate de deal la Mişcu, iar spre Remeţi, păşunea trănişenilor, Rânşoru (Luncşor). În stânga e şaua Între Munţi, ce face legătura între Vârfuraş şi Vlădeasa, de sub care izvorăşte pârâul Zărna, apoi Zărnişoara, cu grohotişurile abundente de pe versantul drept şi Faţa Tarniţei.

Sper ca v-am trezit curiozitatea de a descoperi aceasta Vale frumoasa, care cu siguranta nu va v-a dezamagi. Vremea-i inca favorabila…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

baraj dragan Valea Drăganului   o vale parcă desprinsă din legende

Categorie articol [ Guest Post, Locuri si lucruri frumoase ]
Tagged with: [ , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

2 comentarii la “Valea Drăganului – o vale parcă desprinsă din legende”

  • ... a scris la 3 decembrie 2019, 16:37   [#1]

    Am fost de multe ori pe acolo și confirm că este o zonă deosebit de frumoasă. Merită vizitată…

    Las câteva poze pe care le-am făcut prin zonă…

  • marc
    ... a scris la 3 decembrie 2019, 17:05   [#2]

    Multumesc,Dane!Astept,pe rand,celelalte…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?