Unde-s tradițiile de odinioară?!…

Iată, ca orice pe lumea asta, au trecut și Sărbătorile! Sărbătorile de iarnă (cum ne-am obișnuit să le spunem): Crăciunul și Anul Nou. Au trecut, cum spuneam, cu multă mâncare (pe săturatelea!!), cu băutură (mai multă sau, după caz, mai moderată…), cu odihnă (poate mai puțin), distracții (după preferințe), acasă sau… în deplasare, într-un cuvânt (dacă se poate spune așa?!) – după tradiții!
Și dacă, de la un timp, tot ne place să vorbim de tradiții (mai ales în domeniul gastronomic) trebuie remarcat însă faptul că acestea, adică adevăratele tradiții ale sărbătorilor de iarnă, sunt, de la an, la an tot mai puține, aproape pe cale de dispariție!

Îmi amintesc, cu nostalgie, de anii copilăriei (și nu numai) când Crăciunul, spre exemplu, era întâmpinat cu tradiționalele colinde ce vesteau, în vers sau cânt, Nașterea Mântuitorului! Peste tot, în orașe dar, îndeosebi, la sate, Seara de Ajun era o feerie în armonia glasurilor de copii! Apoi, în prima zi a sărbătorii (adică, a Crăciunului) se mergea din casă-n casă, cu steaua (nu cu FCSB, scuzați-mi divagația poate cam deplasată!) frumos împodobită cu imagini creștine și-n clinchet de clopoței.

Tot prin tradiție, colindătorii erau răsplătiți apoi, de primitoarele gazde, cu nuci, dulciuri și colăcei! Zilele dintre Crăciun și Anul Nou fiind destinate ultimelor pregătiri pentru așa-zisele benzi de mascați și arnăuți însoțiți de fluierași! Se repetau deasemenea, urăturile pentru noaptea dintre ani, iar în prima zi a Noului An (de Sf.Vasile), copii mergeau cu semănatul – ca semn al rodniciei pământului în anul nou sosit! Firește, toate aceste obiceiuri tradiționale, la care se mai adăugau jocul pitoresc al caprei și “dresarea” ursului, erau diferite de la zonă, la zonă, sau de la oraș la sat! Pretutindeni, farmecul și semnificația lor era însă aceeași. De vis!

Așa era atunci, cu ani și ani în urmă, când tradițiile erau, cu adevărat, tradiții! Ce se-ntâmplă acum? Greu de răspuns! Sau altfel fie spus, ne putem convinge în jurul nostru, din realitatea diurnă. Încă de pe la sfârșit de Noiembrie apar, mai ales în Capitală, prin mijloacele de transport, prin stații și pe străzi așa-zișii “colindători”, cu fel de fel de poezioare (veritabile făcături!), urmați, în timp, de cete de mascați tuciurii, cu… (le zic ei!) urși și capre contrafăcute dar și cu un tupeu, aproape agresiv, îți cer bani! Acest gen de “spectacol tradițional” continuă, prin “tradiție”, încă multe zile după Noul An!

Și, iată, așa, stimați cititori, dispar sub ochii noștri (cu unele excepții), adevăratele obiceiuri tradiționale ale Sărbătorilor de iarnă! Mare păcat!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)