Unde-i copilăria de odinioară?

homeschooling scoala acasa parinti copii educatie Unde i copilăria de odinioară?

O întrebare firească ce mi-o pun mai de fiecare dată, mai ales când, cu nostalgia-mi incurabilă, îmi readuc aminte de anii de atuci! De anii coplilariei mele și de timpul ce-a trecut și trece inexorabil, deci fără posiblitatea de a fi oprit. Mă uit la tot ce mă-nconjoară, la tot ce văd (sau aud) că se întâmplă în jurul meu: violență, hoție și intoleranță. Ba chiar și crime comise, cu o inexplicabilă dezinvoltură, de autori cu vârste fragide (adolescenți sau și copii!). De tineri dezinhibați, așa cum li se tot spune acum, de cei ce n-au cunoscut niciodată, dar nici nu vor măcar să afle câte ceva din plăcerile adevăratei copilării. Preferă tableta sau laptopul (”mobilul” fiindu-le oferit… cadou spre mânuire, înainte de a face primii lor pași!).

Școala? Da, că-i zice-se, obligatorie. Dar prin modul său de organizare și desfășurare al actualului proces instructiv-educativ, nu-ți oferă garanția formării unui OM cu adevărat învățat. Cât despre educat, nici nu mai este cazul să vorbim! De ce? Exact de ceea ce scriam ceva mai sus! Or exista, desigur, și alte cauze. Puțini sunt încă cei care vin la școală deja educați din famile și mânați de gânduri bune, pentru-n viitor pe măsură.

“Minunile” ce se petrec tot mai mult, atât prin curtea școlilor, în pauze, dar și-n sălile de clasă, sunt tot atâtea dovezi peremptorii ale actualei “copilării”. Le știți deja, sau poate (pe unele) le și cunoașteți. Nu mai e nevoie să vi le mai reamintesc sau nominalizez. Au fost și sunt prea multe și, dacă nimic nu se va mai schimba, într-un viitor vor spori considerabil! Copiilor de azi li se oferă, cred eu, mult prea multe și prea de timpuriu. Astfel li se anihilează din fașă dorința și setea firească de cunoaștere, de descoperire și creare a noului. Vârsta copilăriei este, se știe, precum o bucată de ceară pe care poți și trebuie s-o modelezi și s-o formezi după cum vrei. În folosul tău, ca părinte sau educator, dar în special, în folosul copilului, al viitorului matur, om de omenie. Nu rebut social.

Fără a face apologie trecutului, îmi reamintesc totuși (în dese ori) de copilăria generației mele. O generație “de sacrificiu”, cum i se spunea (și așa a și fost!), dar care în ciuda atâtor privațiuni a fost o copilărie pură, adevărată. Pe alocuri, ca-n basme și povești. Cel puțin așa ni se părea nouă, copiilor de atunci (cam naivi, e drept) dar și din anii care au urmat. Noi n-aveam televizoare și nici măcar necesarul de îmbrăcăminte și mâncare! Nu am fost, cum eventual s-ar crede, niște… eroi. Dar am fost copii, cu o copilărie (repetare voită!) curată, adecvată vârstei. Noi ne făceam jucăriile, tot noi le concepeam și ne mândream cu ele, făceam concursuri fel de fel, de Crăciun sau de Anul Nou orașele și satele vuiau de colinde și urături (scornelile și cele scrise acum prin presă precum că în anii de atunci aceste obiceiuri erau strict interzise, sunt doar vorbe goale, nimic real, adevărat!), iernile cu frig și gheață constituiau pentru noi, copiii, un bun prileg de a ne da cu sania pe derdeluș sau cu patinele (confecționate tot de noi, din lemn!) pe străzi (nu existau patinoare si nici… malluri!) etc etc.

Asta nu înseamnă că acum încerc să pozez în ipostaza unui inhibat, dușman al progresului sau al noului și că incontestabilele cuceriri ale tehnicii actuale nu-și ar avea rostul! Dimpotrivă! Dar am fost, sunt și voi fi (cât voi mai fi!) un militant pentru adevărata educație, pentru respectarea tuturor normelor de bună convetuire, respect și înțelegere în societate, pentru ordine (nu militară, ci spontană) în tot și-n toate, inclusiv în etapele de vârstă și viață ale fiecărui trăitor. Iar COPILĂRIA, să rămână coplilarie, fără a fi anihilată de un răsfăț inutil și greu de înțeles!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)



Categorie articol [ Diverse, Guest Post, Sanatate / Familie, Social ]
Tagged with: [ , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

Un comentariu la “Unde-i copilăria de odinioară?”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 31 decembrie 2018, 14:18   [#1]

    Copilăria e undeva în trecut, Marc. E doar o amintire…

    A mai trecut un an…

    Tiptil-tiptil a mai trecut un an din viața mea și-a ta, cu bune și cu rele. Am risipit alte 365 de zile fără să înțelegem de ce părerile ne sunt ignorate.

    2018, anul în care România reîntregită suflă în tortul cu o sută de lumânări, mai are doar câteva ore de trăit. 2019 îi ia locul. Și nu oricum, ci cu preluarea președinției Consiliului Europei. Sărmana Europă nici nu visa la o zi istorică precum 1 ianuarie 2019…

    Nu mă miră că sforarul Dragnea a reușit să-și suie păpușile pe scenă. La câte marionete sunt pe taraba politicii, nu e de mirare.

    La mulți ani, dragi concetățeni!

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »