Un articol care trebuie popularizat…
Am găsit pe adevărul.ro o postare ce merită popularizată.
Sper ca autorul să nu se supere pe mine și nici pe tine, Dane.
Călăii inocenţi
Ciprian Chirvasiu – adevărul.ro
Fiecare îşi poartă în spate bagajul său de eşecuri. Cu multe dintre ele am fost nevoiţi să ne obișnuim, să le aruncăm într-un colţ al minţii sau al sufletului, să strângem din dinţi şi să mergem mai departe.
În cele mai multe cazuri, sursa neîmplinirilor suntem chiar noi. În altele, destinul sau alţi semeni de-ai noştri. Aşa a fost şi aşa va fi, până la ultimul apus de soare. Când sursa nefericirii sau a ratării este una externă, şansele de a trece mai uşor peste acel moment cresc, în condiţiile în care sentimentul de ură îţi este străin. O treci la capitolul dezamăgiri şi mergi mai departe. Însă, când deciziile sau acţiunile proprii stau la baza nerealizării, sentimentul de vină poate deveni insuportabil, apăsător până la durere. Dar, şi atunci, graţie darului divin al uitării, omul găseşte puterea să meargă mai departe şi să se bucure de următorii zori, de prietenii lui, de scurtele momente de fericire. Există însă o situaţie din care nimeni, nimic, niciodată nu-ţi va scoate gheara ce-ţi împresoară inima. Este singura vină care te va obseda până la sfârşitul vieţii, care îţi va înnegura şi cea mai strălucitoare zi de vară şi care te va îndepărta pentru totdeauna de starea de linişte absolută. Iar această vină decurge din propria incapacitate de a-ţi pregăti corespunzător copilul pentru viaţa ce i se aşterne în faţă.
Copiii mei, copiii voştri sunt parte a unor vremuri atât de diferite faţă de cele în care noi am crescut şi ne-am format, încât cred că bagajul nostru de sfaturi nu este cel potrivit pentru ei. Nu cred că am ştiu să-i „echipăm” corespunzător. I-am trimis într-un război nuclear, înarmaţi cu bricege. I-am învăţat şi le-am transmis principii şi valori care astăzi îmbracă haina unor mari minusuri. Aproape nimic din ce le-am transmis nu-i ajută să răzbată într-o societate unde modestia, răbdarea, bunul simţ, eleganţa în vorbire şi comportament, bunătatea, refuzul violenţei sau altrusimul sunt calităţi ale unor vremuri de mult apuse, ce astăzi nu fac decât să-i tragă în jos, să le diminueze şansele de a trăi decent.
Această senzaţie a inutilităţii, care uneori se transformă în obsesia că ai devenit călăul propriului copil, ne îngreunează fiecare respiraţie, ne împleticeşte picioarele şi ne aruncă, câteodată, în stări vecine cu disperarea. Pe care le-au trăit, la rândul lor, chiar părinţii noştri, pe care i-am acuzat că ne-au educat prost, atunci când, de pildă, ne-au băgat în cap că nu e bine să furi şi că doar muncind cinstit vei putea ajunge la bunăstare sau la o bătrâneţe senină.
Ca şi ei, am devenit nişte călăi inocenţi şi nu putem face nimic pentru a schimba acest simplu adevăr.
De astăzi, copiii noştri vor trebui să lupte singuri, iar noi nu mai putem decât să sperăm că ne vor iubi la fel.
Trimis de: Francisc Bouda – (Guest Post)
7 comentarii la “Un articol care trebuie popularizat…”
Redau comentariul făcut atunci la articolul domnului Chirvasiu:
Încă un articol de pus în ramă, domnule Chirvasiu. Ați reușit în atât de puține cuvinte să „fotografiați” lumea în care trăim. O lume aflată într-o goană nebună spre nicăieri, o lume în care valorile milenare sunt astăzi doar niște biete defecte. Ce șanse are în societatea de azi bunul simț în fața mârlăniei, altruismul în fața egoismului, modestia în fața lăudăroșeniei și bunătatea în fața răutății? Eleganța în vorbire și comportament nu mai are sens să o aducem în discuție.
Copiii dumneavoastră, ai mei și ai multora dintre români au o „misiune” grea: să învingă (înarmați doar cu un briceag) ignoranța atoateprezentă. Încă îi putem ajuta încurajându-i să creadă în cinste, adevăr și iubire.
Nu avem voie să ne ascundem inocența în spatele afirmației că „nu putem face nimic”. Mă bucur că mai există (și) români ca dumneavoastră, însă numărul de comentarii mă întristează. E dovada clară că „bomba atomică” de care vorbiți și-a făcut efectul…
Un articol excelent si comentariul lui Francisc intaiul este pe masura acestui articol. Sa ne traiti!
Vad prea multa drama. Dracul nu e chiar asa de negru. Dar sunt destui oameni care sunt dejnadajduiti si nu inteleg de ce.
Eu am incredere intr-un viitor mai bun si nu imi pierd speranta. Sa vii sa spui ca inainte era mai bine, este exagerat si de neconceput pentru mine.
Chiar daca multi romani isi fac un viitor mai frumos in alta tara, unde castiga mai multi bani, ei nu si-au pierdut speranta si trag din greu pentru binele familiilor si a natiunii, in general.
Lipsa bunului simt nu a disparut complet, si vad multi romani cu respect fata de natura si de semenii lor, fata de tara ai caror cetateni sunt, si fara respect fata de clasa politica.
Da, si aici am vrut sa ajung, la politicienii astia care sunt ca o ciuma asupra tarii, de care trebuie sa scapam dar nu stiu cum inafara votului.
Pacat ca nu am experienta in politica, si nu pot sa ajung acolo ca impreuna cu alte sute de romani seriosi sa curatam clasa politica de scarboseniile politice care le vedem in fiecare zi la televizor si nu numai.
Nu plang de mila celor care se vaietă, bocesc si se gandesc la vremuri in care poate cineva le punea totul pe tava, sau cand cineva dadea cu biciul ca sa puna in miscare o natie intreaga.
Daca vezi mizerie la tine in casa, pune mana si curata. Daca la blocul tau sau pe strada ta e mizerie, curata si tu putin, altii vor lua exemplu si te vor ajuta sa faci ordine si curatenie. Impreuna putem face multe, dar trebuie sa si vrem, si atunci vom avea o tara si mai frumoasa si mai curata, si vom invata sa ne respectam mai mult semenii.
Hai sa avem bafta!
Eu știu o vorbă, domnule Severus: norocul și-l face omul cu mâna lui. Personal, nu înțeleg de ce nu suntem în stare, ca popor, să pricepem acest adevăr elementar.
Ce poți să mai spui când după 27 de ani votăm într-o veselie pe aceiași mincinoși?
Articolul dlui Chirvasiu este nu numai bine scris,ci si la obiect.Un singur lucru asi avea de adaugat,atat la cele scrise de autor cat si la unele comentarii facute acum sau cu alte ocazii,pe marginea unor subiecte relativ asemanatoare.Se tot invoca,in fel si chip,ca unica si principala solutie, schimabarea clasei politice!Da,este si aceasta ,nu numai o dorinta,dar si un tel,pe care,cred,ca,am vrea sa-l infaptuim!Dar cum?!Prin vorbe si prin eternele vaicareli?!Schimbam clasa politica,dar cu cine?Cu o alta despre care n-avem deocamdata nici-o garantie c-ar fi mai de Doamne ajuta ca precedenta!Se tot spune deasemenea,ca o alta cale,mai la obiect si democratica,ar fi votul.Votul nostru,al fiecaruia.Se cunoaste insa faptul ca ,vrem,nu vrem,inca multi ani ,in Romania,situatia actula nu se va schimba.La proximile alegeri,o sa vedeti(!),majoritatea o sa fie tot in favoarea acesti clase plitice pe care,noi, toti, dorim s-o inlaturam!Este vorba de o anume mentalitate a romanului,o mentalitate greu,f greu de schimbat cu-n vot sau…prin comentarii pur teoretice!!Orice alta clasa politica va veni la putere,mentalitatea acesteia va fi aceeasi!Aceleasi obiceiuri,aceleasi promisiuni(nici odata infaptuite),aceleasi vorbe goale si,ce-i mai grav,aceeasi nestavilita sete de inbogatire rapida.Si pe orice cale!E greu,greu de iesit din acest blestemat marasm!Parerea mea-i ca singura cale este ,deocamdata,cea a schimbarii mentalitatii,Atat a alegatorilor,cat si a celor alesi,In rest,sa ne ajute Dumnezeu!…
De ce spui „noi”, Marcele, când ți-ai exprimat opțiunea de a nu vota? Mai ai la dispoziție o săptămână întreagă ca să te răzgândești. Eu te sfătuiesc (dacă-mi permiți asta) să mergi la urne. Iartă-mă că încerc să te conving de necesitatea alegerii, dar cred că e necesar. Cetățenii ca tine nu-și pot permite „luxul” de a sta pe margine.
Și, crede-mă, nu mă supăr pe tine dacă votezi cu PSD…
Simt nevoia să-mi cer scuze, Marc. Eram treaz când am scris comentariul postat mai sus. Între timp am „topit” vreo trei beri și mi-am revizuit părerea: decât să votezi cu PSD, mai bine stai pe margine.
Știu că greșesc atunci când presupun că votul tău ipotetic ar fi destinat PSD-ului. Sper să mă ierți pentru această rătăcire….
Trec ele și alegerile astea. După ele, ne rămâne tot timpul din lume ca să ne „expunem” ideile. Iar celorlalți o veșnicie pentru a pricepe.
E posibil să nu fie de ajuns…