Din turismul românesc: imagini şi practici dezamăgitoare!

Pe alocuri, chiar revoltătoare! Câteva dintre acestea, constatate mai zilele trecute, atunci când am pornit (cu familia) într-un adevărat “tur de forţă” (însumând peste 2000Km) prin mai multe zone şi locuri din ţară. Pe multe, le văzuserăm în anii din urmă. Ba chiar, mânat de sarcini profesionale, le şi bătătorisem! Câteva însă au constituit premiere.

Alegerea itinerariului a fost la întâmplare deci, fără un obiectiv în prealabil stabilit. În căutarea celor mai frumoase şi atrăgătoare destinaţii, nu o dată am fost nevoit să constat că, din păcate, căutările au fost zadarnice! De ce? Pentru că trebuie s-o spun, în unele locuri (cu nume şi renume), dezamăgirile au întrecut aşteptările! Ele însă n-au omorât speranţele. Dimpotrivă. M-au însufleţit într-o neabătută iluzie de mai bine, pe care, la un moment dat, am fost totuşi nevoit să o abandonez, consolându-mă cu gândul că… aşa-i românul! Asta-i România!

Din multitudinea dezamăgirilor, voi aminti pentru început, de cele văzute şi trăite în pitoresca staţiune de pe Valea Cernei, Băile Herculane. Nu mai fusesem pe acolo de cca 4-5 ani, atunci când, cu durere-n suflet, vedeam (şi parcă nu credeam!) cum o adevărată perlă a Carpaţilor Meridionali, cu o neîntrecută faimă şi existenţă milenară, se degrada cu viteza vântului ce-i pustia aleile (cândva înţesate de vizitatori)! Totul, sau aproape totul, era de nerecunoscut! Aceasta, sub ochii nepăsători ai celor care aveau (şi au!) menirea să refacă ceea ce se ruina din ceea ce mai mult. Speram atunci că, cine ştie?, poate că totuşi, în câţiva ani, lucrurile se vor îndrepta pentru ca această minunată Staţiune balneo-climaterică să redevină ce a fost. Mai ales că se făceau (atunci ca şi acum!) fel de fel de promisiuni dătătoare de speranţe. M-am înşelat amarnic!

Acum, deci după o lungă perioadă de timp, constat cu aceeaşi tristeţe, că aproape totu-i la fel! În centrul istoric al Herculanelor, imaginea ce ţi se oferă e realmente cutremurătoare! Vechile stabilimente balneare şi de cazare, zac într-o ruină greu de explicat şi, cred, imposibil de remediat. Ferestre şi geamuri sparte, ziduri gata să cadă stau acoperite cu aceeaşi folie sau copertină puse acolo din anii care s-au scurs! Din anii când, un fost slujnic, cerber la fostul Hotel al UGSR (Sindicatele din România comunistă) devenit peste noapte, adică de după Revoluţie, multi milionar, a preluat (!?), ajutat şi stimulat de mai marii puterii post decembriste, cu promisiunea că, o să facă… minuni! “Minuni” ce lesne poate vedea orice muritor care, de voie sau de nevoie, încă mai poposeşte în aceste locuri cvazi pustii! Cu excepţia a doua sau trei hotelori şi a câtorva noi pensiuni, peisajul e acelaşi, de peste 25 de ani! Au rămas însă neschimbate frumuseţile naturale, fără egal, unice în felul lor, apa râului Cerna cea învolburată. Domogledul, câteva triste alei şi straturi (încă) cu flori, parcă păzite de impunătoarea statuie a lui Hercules, mirat şi el de tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă pe aceste minunate locuri milenare! Hoteluri şi baze de tratament balnear, cu ape tămăduitoare, vestite-n lume, clădiri de patrimoniu, adevărate bijuterii arhitecturale, gara CFR (o fostă splendoare) etc, etc, zac, în continuare, într-o inexplicabilă paragină sau au primit, temporar, alte destinaţii. În rest, excepţie facând zona de la intrare în Băile Herculane, cu mai multe pensiuni, hoteluri, cu tarabe şi aspect de bâlci… după noi potopul! Mai mult, serviciile unor unităţi mai noi sau, pe ici, pe colo, refăcute, (exemplu: restaurantul hotelului Ferdinand) sunt sub orice critică! Deşi aproape gol, într-un spaţiu inadecvat, neprimitor, la restaurantul amintit, ca să serveşti o ciorbă sau altceva, aştepţi (fără exagerare) ore bune! De necrezut, dar adevărat!

Din nefericire, cum spuneam, nu doar Băile Herculane îţi oferă asemenea “minunăţii” turistice! Ca să le mai enumăr pe toate câte le-am întâlnit în periplul întreprins, cred că mi-ar trebui un spaţiu aproape inacceptabil pentru orice blog! Mai trebuie totuşi spus, că în zona Sibiului, am întâlnit o staţiune, Ocna Sibiului, cam murdărică şi neîngrijită, ce pare încă-n pregătiri pentru apropiatul sezon estival. Multe pensiuni inchise, altele care zice-se sunt… in activitate, au interioare bogate-n… muşte; pavilonul balnear central e încă în reparaţii şi modernizare, în schimb, banerele şi panourile cu texte privind eventualele amenzi, abundă peste tot! La fel ca şi promisiunile super optimiste de genul “la vară va fi bine şi… cald”!

În acelaşi judeţ, pe drumul spre Braşov, cabana “Fântâniţa haiducului” (frumos spus!) te îndeamnă s-o vizitezi şi să te convingi că totu-i bine şi plăcut! Per ansamblu cam aşa stau lucrurile. Chiar dacă soliciţi o cameră trebuie, în prealabil, să te tocmeşti la preţ, ca-n piaţă, pentru nişte sume cam exorbitante! Curăţenia, ce-i drept, e la ea acasă. Nu însă şi lipsa săpunului din băi şi a coşurilor de gunoi cât şi a altor servicii care să justifice preţul. De asemenea, dacă eventual doreşti un mic dejun la “Restaurantul haiducesc”, ţi se oferă în exclusivitate, în contrast cu firma, burgeri! În aceeaşi unitate ce, reţineţi, vă rog, se vrea cu specific românesc (!?) preţurile sunt ca în… Occident! O banală salată de sezon, cu firicele de peşte afumat, cu un gramaj fix, te costă… 50 de lei! Dacă doreşti o porţie ceva mai mică, normală, solicitarea ta, consumatorule, n-are nici o şansă! Cum s-ar spune, mănânci numai ce, cum şi ce-ţi oferim! Altfel la “Restaurantul haiducesc” din Tălmaciu, n-ai alte posibilităţi de hrană!

Dar despre cum şi ce oferă acum turismul românesc, se pot scrie multe şi mărunte. Părerea mea şi, cred, ca şi a altora, este că totul sau aproape totul se desfăşoară într-o goană acerbă şi nesfârşită după un profit imediat şi cât mai mult, dar fără a mai ţine cont de calitatea serviciilor oferite! În lipsa unor controale riguroase (absolut necesare) din partea celor îndrituiţi să le facă, în cele mai multe locuri legile scrise şi ne scrise ale comerţului şi turismului civilizat sunt tot mai ignorate. Practic, nu există nici un minimum de interes pentru investiţii şi modernizări, pentru respect faţă de solicitanţi şi, deopotrivă, faţă de legile care, totuşi, vizează într-un fel sau altul, normele de comportare civilizată într-o ţară europeană ce se vrea a fi în rândul lumii!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)