Ţuică din cireşe amare
“Secretul” ţuicii de cireşe amare!…
Nu prea de mult, într-un precedent articol, am vorbit (scris) câte ceva despre bragă, despre acea băutură răcoritoare şi tonică, acum însă mi-am propus să mai aflăm unele lucruri şi despre ţuică, băutura alcoolică cunoscută mai mult în popor cu numele de “rachiu“! Voit am sărit… peste bere, întrucât despre aceasta ne tot vorbeşte (scrie), mai mereu, simpaticul amic, Francisc! Aşa că, să ne concentrăm acum pe ţuică, îndeosebi pe cea provenită din cireşe amare! Este, din câte am aflat (şi m-am convins!), o băutură specifică zonei de Nord (montană) a Mehedinţiului (deci, aproape cumva de… amicul sus amintit!), îndeosebi satului Bârâiacu, comuna Ponoarele. În această zonă, cunoscută şi pentru “Podul lui Dumnezeu” sau “Pădurea de liliac”, cresc şi se cultivă, pe suprafeţe întinse, cireşi mari, altoiţi, iar localnicii prepară o ţuică specială despre care, zic ei, nu trebuie consumată fără măsură! E foarte bună, e tare, tare şi consumată în limite normale. Fără excepţie!
Ţuica din cireşe amare de aici de la Bârâiacu, unde trăiesc în prezent peste 100 de familii, este considerată ca fiind de o calitate aparte, tocmai datorită faptului că în aceste locuri, plantaţiile de cireşi (şi nu numai) nu se stropesc cu substanţe chimice! Pământul de aici se fertilizează anual numai cu îngrăşământ organic! Băutura, preparată întocmai după tradiţia păstrată din generaţie în generaţie, cu unele mici modificări cerute de tehnologie, este nu numai renumită şi căutată, dar şi garantată ca “cea mai curată şi naturală” dintre toate băuturile alcoolice! Ea, adică ţuica, a devenit în timp, un adevărat brand local! Preţul? Destul de ridicat, până la cca 30 de lei.
Iată şi cum se prepară ţuica din cireşe amare:
După ce se culeg, cireşele se pun la fermentat timp de până la 16 zile (mai mult ca la prună sau măr). Încăperea în care se pun la fermentat fructele, trebuie să aibă o temperatură constantă şi ferită de curent. De preferat beciul.
Pentru o reuşită deplină, se impune deasemenea o curăţenie exemplară şi un vas adecvat şi igenizat, spălat în prealabil cu alcool.
După procesul de fierbere (într-un cazan corespunzator), ţuica provenită nu se pune în vas de lemn, pentru că, spun localnicii, intra în doagă şi asfel pierde din buchet şi parfum, implicit din calitate. Dacă aceste reguli nu sunt respectate, băutura respectivă nu va fi de calitate. Deobicei ţuica de la Bârâiacu, ajunge să aibă chiar şi 50 de grade, dar atunci devine un fel de pălincă (băutură tradiţională din Ungaria şi Slovacia, extinsă şi-n Transilvania). De regulă, băutura despre care vorbim, trebuie să aibă în jur de 40-42 de grade.
Calitatea rachiului de cireşe amare, este dată chiar şi… de cazanul de distilare cât şi, cum spuneam, de vasul de depozitare, trebuie să fie ori în damigeană, ori în recipient de sticlă. Cu cât se păstrează mai mult, ţuica se înnobilează, devine şi mai bună de băut! Dar, am spus-o, cu măsură!
Aşadar, dacă drumurile dvs vă vor purta şi prin zona de Nord a Mehedinţi-ului, nu evitaţi să vă opriţi şi la Bârâiacu! Acolo vă veţi convinge negreşit, direct, la faţa locului, de veredicitatea celor scrise şi citite de pe această pagină de blog!
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
20 comentarii la “Ţuică din cireşe amare”
Faci o mare confuzie, Marc. Țuica (sau rachiul), indiferent de „materia primă” din care e distilată, nu poate trece de 35 de grade fără o dublă distilare. Peste acest prag se numește pălincă.
Între țuica de cireșe amare și pălinca din același fruct e o diferență, crede-mă… Am gustat.
In materie de bauturi nu te pot contrazice,Francisc!Palinca(specifica ungurilor si slovacilor,importata si extinsa si pe la noi),rachiu,tuica,rachie sau horinca(tuica de slaba calitate,intalnita,mai ales,prin Maramures),pentru mine-s aceeasi;adica o bautura savurata,de obicei,inainte de masa,placuta dar,chiar daca repet,bauta totusi in limitele normalului.Altfel,nu-i bun pentru organismul oricarui muritor!E de preferat berea ta(si ,desigur,si a altora),dar mai ales pentru mine,vinul!Vinul natural,din vita nobila,nu cel facut… artizanal,cu zahar si alte minuni!Sper sa am dreptate,nu?
Uite cam ce patesc unii cheflii!…
Din pacate, n-am reusit sa-ti arat,sa vezi niste imagini sugestive, dar tu,Francisc,iti imaginezi!…
Nu se prea „pușcă” țuica de cireșe amare cu fotbalul, da’ tocmai m-am uitat la meciul dintre Timișoara și Cluj. Un meci în care bănățenii au marcat aproape tot atâtea goluri cât în celelalte șapte meciuri și ardelenii au reușit să încaseze patru la prima înfrângere din acest sezon.
Abia aștept să văd meciul de mâine dintre FCSB și Botoșani. Acum mă uit la Voluntari-Dinamo.
După prima repriză Dinamo conduce cu un gol înscris dintr-un penalty discutabil. Echipa din Voluntari nu joacă rău deloc. Meciul rămâne deschis oricărui rezultat.
Hai să vedem și a doua repriză ca să avem de unde „trage” concluziile…
Ce concluzii mai poti sa tragi!?Spui doar atat:acesta-i fotbalul practicat in Romania!Nu-i asa?…
Nu am motive să te contrazic, Marc: așa e! Fotbalul românesc nu are cum să fie diferit de situația în care se află România.
Va salut!
Un număr de contact de unde sa cumpăr minunăția asta de țuică despre care vorbiți nu aveti?
multumesc,
Adrian
Online nu paote fi cumparata ?
Le cam incurcati cu tariile la tuica si palinci!
Tuica traditionala se face intre 24 si 38 grade.De regula mai slaba in Banat si nordul Olteniei. Da asta nu inseamna ca la prima distilare taria max e de 38! Daca se retine mai putin din distilat se poate depasi 40 chiar 45 grade.
Palinca sau horinca sunt produse obtinute din distilarea tuicii mentionata anterior.Taria este evident mai mare de 45 grade,chiar 60-70 grade!
Dpdv calitativ distilatul de 38-40 grade este superior.La a doua distilare se pierde din aroma fructului.
La Ponoare ce s-a prezentat este distilat din cirese normale,poate putin amarui.Ciresele negre amare sunt cele de padure.Da sa faci din alea cred ca-ti trebe o armata de chinezi!Sunt extrem de mici.De regula se folosesc ca adaus la visinata,sau ca ciresata.
Am baut la Severin o tuica de gutui de casa exceptionala! Pentru cei care nu au acces la asa ceva in RO va recomand o excursie la sarbi.La Kladovo gasiti Dunja,distilat de gutui,putin mai scump ca un whisky.La acelasi litraj.Sarbii zic ca e un produs demn de emblema nationala.Oricum isi merita banii!
Si apropo de tuica de cireasa.Am baut una din zona Balta,MH.Foarte buna.Va spun,ca un cunoscator,ca in RO distilatele de gutui sau de caisa bat orice alt produs.Au o aroma naturala deosebita!
Nu găsesc argumente pentru a vă contrazice, domnule terente. În „bucata” mea de lume, în Banat adică, „țuica tradițională” (răchie i se spune) nu depășește 30 de grade. Pălinca se obține doar prin încă o distilare.
Din punctul meu de vedere, o pălincă bună nu trebuie să aibă mai mult decât 50% alcool. Dincolo de această concentrație distilatul își pierde gustul natural.
Fac „răchie” și „pălincă” de 30 de ani și îmi place rezultatul „muncii” mele atât de mult încât îmi permit să nu țin seamă de sfaturile „specialiștilor” în materie. Eu produc, eu consum…
Salut dl. Francisc.Fiecare consuma asa cum ii place.Stau in Severin acum si sunt adaptat la tuica olteneasca.Da fiind crescut in zona Bistritei pot sa va spun ca la masa beam cite o shtapsa de 50 ml dupa care luam o cana de apa.Palinca nu era sub 55 grade.Cand mai luam cate o votca mi se parea slaba…Asa mi s-a parut si tuica bauta la un coleg de liceu,tuica de Faget.Asa mi s-a parut si prima tuica bauta in MH…
Si findca sunt curios de gustul tuicii de Baraiacu o sa incerc sa calc si eu pe acolo!
De unde are sotia casa batraneasca nu sunt decat vreo 25 km pe sosea.Asa pe drum de tara nu avem mai mult de 15 km pina la Ponoare.
Simpatic e ca abia acum am aflat,de pe internet, ca exista un soi de cires romanesc numit “de Ponoare”.
Un număr de contact pentru comanda?
Orice Coniac sau Armagnac poate fi Brandy dar nu și invers!Țuica este rachiul exclusiv din prune, nu există țuică de cireșe, pere, mere, etc… Este pleonasm să spui țuică de prune!
Bag de seamă că ai dreptate, domnule Lazar. Pe la noi prin Banat „țuica” se numește „răchie”și se frige (în limbaj științific se „distilează”) din prune.
Distilatul de cireșe, pere sau mere poate fi numit oricând țuică, dar niciodată răchie…
Fiecare bea cum ii place, țuică, pălincă, jinars sau rachiu, sau cum îi mai zice, că vorba aia: câte case atâtea obiceiuri, dar ai gafat puțin cu pălinca tradiționala din Slovacia, într-adevăr ungurii au dreptul sa folosească palinka, asta doar ca au fost preocupați sa aibă și ei tradiția lor nu ca or venit cu prunele pe șa de prin Asia sau de unde or fi migrat, aici o învățat sa facă țuică,
Salutare
Ciresele amare salbatice sant foarte foarte mici, au forma sferica si este aproape imposibil sa aduni asa de multe ca sa faci rachiu.
Pe internet ciresele negre pietroase sant numite amare. Fara samanta de polemica dar daca cineva ar posta fotografii cu cirese amare salbatice si cirese pietroase s-ar mai lamuri poate o parte din chestia asta.
Cu mult respect si numai bine