Trenul morții. Arhivele nu ard!

kindertransport getty 56464302 Trenul morții. Arhivele nu ard!

Trenul morții. Arhivele nu ard.

Ai dormit bine astă noapte? Închipuie-ți că așa cum dormeai și, probabil, visai frumos, pe la 2. 30 noaptea, bate cineva la ușă sau la geamul tău, insistent și enervant. Câinii latră nebunește în curte, iar tu tragi cu coada ochiului prin geam și vezi 3-4 soldați înarmați. Te temi să le răspunzi, d-apoi să le deschizi. Na-ți-o bună, ți s-au trezit și toți cei 3 copii, ăla de 8 luni începe a plânge de parcă-l taie cineva. Nevastă-ta încearcă din răsputeri să-i liniștească, le mai astupă și gura, dar inutil. Gata, acum nu te mai ascunzi, au înțeles și cei de-afară că sunteți toți acasă. Te mai uiți odată prin geam, vezi că sunt soldații, iar cu ei și vecinul Gheorghe, care te convinge să le deschizi ușa.

Asta și faci. Scoți zăvorul, deschizi și prin întuneric unul dintre soldați îți arată o hârțoagă pe care era scris ceva în rusă. Tu niciodată n-ai știut să citești în rusă. Cu atât mai mult pe întuneric. Soldatul îți zice că ai 15 minute să-ți strângi lucrurile, strictul necesar, după care să ieși cu toată familia în curte. Ești nebun? – îl întrebi. Și undeva când erai pe la litera u din cuvântul nebun, o primești cu patul armei direct în piept. Te sperii. Abia de-ți mai restabilești respirația, dar te mobilizezi, intri în casă, iei în mare grabă niște haine, niște pâine, niște bani (încă nu știai că n-o să ai unde să-i cheltui). Apă nu-ți iei, pentru că pe atunci nu existau peturile de la Gura Căinarului. Stai vreo minută și te uiți prin casă și parcă ai lua totul, dar parcă nu ai mai lua nimic. Te apasă zdrobitor frica generată de necunoscuta situației ce se petrece. Îți iei nevasta, copiii și ieși afară. Soldații te însoțesc afară din curte, unde la poartă așteaptă un camion cu motorul pornit. Te urcă sovieticii în el, iar acolo îl întâlnești și pe vărul Ilie, pe unchiul Haralambie, cu familiile lor. Îi întrebi ce se petrece, dar nici ei habar nu au. Îi mai întrebi și pe soldați, dar nu răspund. Îl întrebi pe vecinul Gheorghe, care e și el pe-acolo cu soldații și el îți zice că totul va fi bine, să nu-ți faci griji. Au urcat cu tine în spate, în camion, și 2 soldați cu baioneta pusă la armă. Mergeți undeva vreo oră și ajungeți într-un sfârșit la gara de tren. Cobori din mașină, cu tot cu familie, și vezi un ocean. Un ocean de oameni. Treziți ca și tine, la fel în miez de noapte și scoși din casă cu ce-au reușit să apuce și ei. Iar în aer, se simțea mai multă frică decât oxigen. Și când trăgeai aer în piept, trăgeai de fapt frică.

Trenul șuieră înfiorător de tare. Al doilea cel mai răsunător sunet pe care-l auzi este cel al plânseturilor de copii. La un moment dat, soldații vă înconjoară din toate părțile și vă îndreaptă către tren, spre vagoane. Intrați cu toții în vagoanele care nu aveau nici ferestre, nici scaune, nici toaletă, nimic, în care mirosul de urină și fecale de animale predomină, fiindcă e plin de mizerie acolo. Vă găsiți fiecare familie câte un colțișor de vagon. Stați înghesuiți ca șprota-n cutie. Și trenul mai șuieră isteric de vreo două ori, iar de pe peron se aude o voce puternică: Поехали!

Era in noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2. 30) atunci cand au fost ridicate de catre armata sovietica… “eliberatoare” (?!) 32. 423 persoane din Basarabia și Bucovina de Nord, dintre care 6. 250 au fost arestate, iar restul 26. 173 de persoane – deportate în Kazahstan, Krasnoiarsk, Komi, Omsk, Novosibirsk, Siberia. Majoritatea nu își vor mai vedea niciodata locurile natale.

AVEM DATORIA SĂ NU UITĂM”! Da, asa-i, nu poti sa uiti mai ales ca acum, tovarasii ex sovietici ne-au readus aminte prin recentele vizite de “curtuoazie” interprinse pe melagurile Ucrainei. Bunele “maniere” dar mai cu seama… obiceiurile traditionale nu se uita niciodata…

(text preluat partial)

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post, Istorie ]
Tagged with: [ , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

14 comentarii la “Trenul morții. Arhivele nu ard!”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 10:28   [#1]

    „Textul parțial preluat” merită din plin comentat, Marc. Vezi ce soartă crudă am avut amândoi? Suntem condamnați să ne „certăm” până la capăt pe teme neinteresante pentru poporime. Doar noi doi și atât! Pe cine crezi că mai interesează datoria neuitării?

    Trenul morții ne va lua pe toți, e un adevăr de necontestat. Viața e doar o gară în care așteptăm suirea în vagonul care ne duce spre destinația pe care o știm de când ne-am născut. Nu cred că avem vreo datorie. Contează doar modul în care am așteptat pe peron ultimul tren…

    Nu mă întreba pentru cine contează, că nu știu răspunsul…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 15:55   [#2]

    Ca să vezi de ce depinde existența mea insignifiantă. Două cutii albastre mi-au revelat ce știam din copilărie: orice început are un sfârșit!

    Să nu mă întrebi de „stilul” în care fiecare dintre noi (iarăși vorbesc la plural!) parcurge traseul. Prea mulți asudă muncind în timp ce „aleșii” își bat joc de ideea „democrației”. Unde e puterea „demosului”, prietene?

    Albinele știu că munca lor e finită, trântorii cred că veșnicia le aparține…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 16:07   [#3]

    Ce să mai spui în afară de rime?

    Trântorul

    Toată lumea-n coa’ și-n colo
    Se zbate să fie bine;
    Numa’ trântoru’ e solo:
    Las’ că-i bine când mi-e bine!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 16:15   [#4]

    Albina

    Sărăcuța zburătoare
    Zboară din floare în floare
    Crezând că zburatul ei
    E al stupului temei.

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 16:23   [#5]

    Matca

    Hrănită mereu cu șpagă
    Primită din țara-ntreagă
    Matca nu-și găsește vină
    Că minciuna e regină…

  • marc
    ... a scris la 14 mai 2022, 16:32   [#6]

    Bravo,Francisc!Bravo pt perseverenta ta in tot si-n toate,bravo pt talentul versificarii si dorinta impacarii!Sa stii,ba chiar sa fii convins,ca niciodata nu am fost si nici nu voi fi suparat pe tine.Acele mici contrari sunt inerente in orice imprejurare ,daramite intr-o colaborare virtuala.Toate cele scrise sunt absolut valabile si in relatiile cu Dan,un om de milioane care ne… suporta de ani de zile.La multi ani,nu!?

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 16:33   [#7]

    Concluzie (a câta oare?)

    Uite-așa, cu mic cu mare,
    Ascultăm doar vorbe goale
    Și-așteptăm cuminți s-apară
    Trenul deșteptării- n gară.

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 16:49   [#8]

    Te-ai întrebat vreodată cum ar arăta blogul lui Dan fără „acele mici contrarii”, Marc? De fapt nici nu trebuie să te întrebi. E unul pe-aici (Francisc întâiul îl cheamă) care le știe pe toate…

    Îi cam place prea mult berea și se crede mare poet, da’ nu e necesar să-l acuzăm pentru asta.

    Îți mulțumesc că ai găsit o clipă ca să te bagi în vorbă cu mine…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 17:12   [#9]

    Știi cântarea? E o adaptare…

    „Trece trenul printre munți ca un șarpe lung
    Eu, cu lanțuri la picioare, nu pot să-l ajung.”

    Bate-un vânt rece de toamnă, cum să îl suport
    Când în România noastră minciuna e port?

    Nu mai am bere pentru a termina plagiatul. Ne mai citim atunci când îmi înnoiesc rezervele…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 17:38   [#10]

    Sunt un „scriitor” fericit. Am și bere și un cititor. E cam bătrân, da’ asta e. Nu-ți poți alege cititorii în funcție de vârstă…

    Musai să recunosc că nu am citit scrierile lui din vremurile „glorioase” ale societății socialiste. Marcel e „dușmanul” meu doar în ultimul deceniu… N-ar fi fost dacă nu ne întâlneam pe acest blog…

    Sănătate să ai, bătrâne prieten Marc! Și un pic mai multă poftă de comentat !

  • marc
    ... a scris la 14 mai 2022, 20:10   [#11]

    Dacă ai ști Francisc, prin ce si prin cate momente groaznice trec eu de vreo cateva luni,nu mi-ai mai ma acuza ca prea puțin timp aloc contrarilor cu tine….

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 20:26   [#12]

    Știu, Marcele, chiar din gura ta. Îmi pare tare rău că ai parte de asemenea momente groaznice. Părerea mea de rău nu te ajută cu nimic…

    Să nu crezi cumva că te acuz. Viața merge înainte, prietene. Până la ultima gară…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 mai 2022, 20:52   [#13]

    Domnul Dan e gazda perfectă. Pune la dispoziție toată casa și nu e interesat că „șoarecii joacă pe masă când pisica nu-i acasă”.

    Probabil că nu îl interesează chițăielile unor șoricei…

    Eu nu mă supăr deloc. Am un loc în care pot scrie tot ce-mi trece prin bostan, fără să mă întrebe nimeni de ce scriu ceea ce scriu. Mi-ar fi plăcut să fiu luat la întrebări, dar nu a fost să fie. Dan are de muncit și la sfârșit de săptămână.

    Spor la treabă, Dane!

  • marc
    ... a scris la 15 mai 2022, 9:16   [#14]

    O Duminica placuta,fratilor!:dancing:

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?