Toamna vieţii

O frunză de toamnă ruginie se naşte în primăvară, trece prin vara vieţii, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieţii şi parcă spune: “Ce frumos este să zbori pentru prima şi ultima oară!“. (Viorel Muha )


Mereu ni se spune noua, celor ajunsi la o varsta mai inaintata, BATRANILOR! Fie in presa sau in hotararile autoritatilor (excesiv de “grijulii!), in mijloacele de transport sau pe strada, pana si in modul de adresare a unor… prieteni. Deci, peste tot! Insa nu stiu daca stiti ori nu ca timpul are un fel al său de a se mişca repede şi de a nu-ţi da răgaz să devii conştient de trecerea anilor.

Parcă mai ieri eram tânăr, am strafulgerari in care vad cum era odata, cu toate sperantele si visele. Într-un fel, parcă s-a întâmplat cu ani în urmă şi mă întreb unde s-au dus toţi aceşti ani. Ştiu că i-am trăit pe toţi. Dar iată că acum, acum in plina vara, eu trăiesc… toamna vieţii mele şi sunt luat prin surprindere. Cum am ajuns aici atât de repede?! Unde s-au dus anii şi unde s-a dus tinereţea?! Ca de fiecare data, imi amintesc clar, parca si vad, cum întâlneam, de-a lungul anilor, oameni mai în vârstă decât mine si cum gândeam că aceşti oameni, erau la ani distanţă de mine, astfel încât această toamna părea atât de departe, departe, încât nici măcar nu mi-o puteam imagina.

Dar iată-mă aici, in aceasta “toamna” din… vara lui 2020, un an mai zbuciumat si mai plin de convulsii sociale comparativ de toti cei pe care i-am trait. Prietenii mei, fosti-mi colegi (care inca exista) sunt pensionari şi au încărunţit de mult. Se mişcă mai încet, atat cat le permite sanatatea subrezita, iar eu văd în ei persoane vârstnice! Unii, putini la numar, sunt într-o formă mai bună, alţii dimpotriva. La toti constat o mare schimbare… Nu mai regăsesc în ei pe cei de care îmi amintesc că, parca ieri, erau tineri şi vibranţi, ci… ca şi mine, vârsta lor începe să se arate asa cum suntem: acei oameni mai în vârstă pe care îi vedeam şi în care nu ne imaginam că ne vom transforma. Cu acelas regret, observ din ce in ce mai mult ca, in jurul meu mai totul s-a schimat. Nu ma refer doar la faptul ca noua, varstnicilor, ni se spune mereu-batranii sau “balastul societatii”care ingreuneaza viata tinerilor, ci la optica total diferita de cea care era pe vremuri si inca mai este in tari cu adevarat civilizate, in care omul ramane OM pan’ce dispare! Acum, in aceasta blestemata pandemie, noua, batranilor, autoritatile… grijulii ne-au oferit cu mult tam-tam, nu numai programe stricte de iesire din casa ci si “conditii optime” de a ne trata betesugurile vietii, prin stoparea oricarei incercari de acces in spitale! Mai mult, pe alocuri si cu un cinism inimaginabil, chiar incredibil, ti se spune senin ca “accesul e permis doar pentru cei care vor sa ajunga la… morga! ”

Da, dragii mei, asa-i viata batranilor! Cu mici, f mici exceptii, bucuriile s-au dus. Nu-ti mai sunt permise. Doar regrete. Da, am avut si am multe regrete. Există lucruri pe care nu aş fi vrut să le fac, altele pe care ar fi trebuit să le fac, dar, într-adevăr, sunt şi multe lucruri de care mă bucur că le-am făcut. Toate s-au întâmplat într-o singură viaţă. Acum, la final de articol, imi permit un sfat, un indemn: dragilor, ganditi-va ca azi sunteti mai batrani precum ati fost vreodata. Totusi sunteti mai tineri decat ati fost candva, mai tineri cum veti fi de acum inainte. Asa ca, bucurati-va de aceste zile de la un capat la altul al lor. Timpul nu sta pe loc iar noi, oamenii, vrem, nu vrem, imbatranim in oric anotimp al vietii…

P.S. Nu stiu daca cele scrise intereseaza sau nu pe cineva?! Nici nu mi-am pus aceasta intrebare si nici nu m-am consultat cu vreun amic virtual daca-i bine ce fac. O poate spune chiar si acum, nu trebuie sa astepte… toamna vietii! “În toamna vieţii se numără primăverile”. (David Boia)


Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

194671391 Toamna vieţii

Categorie articol [ Guest Post ]
Tagged with: [ , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

8 comentarii la “Toamna vieţii”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 iulie 2020, 21:30   [#1]

    Frunzele pică în fiecare toamnă, Marc. De ce crezi că ar putea interesa pe cineva căderea ta (sau a mea și a celorlalți) din pomul vieții?

    Viața oricăruia dintre noi are o singură „particularitate”: e finită! Uite de-aia nu pricep de ce unii se cred nemuritori în cea ce fac. Nu dau nume fiindcă nu are sens.

    Prefer să rămân o frunză căzută pe alee și măturată de cei plătiți să o facă..

    .

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 iulie 2020, 22:56   [#2]

    Mai trebuia un „e” pe undeva, dar asta e: e prea grea gramatica limbii noastre strămoșești…

  • marc
    ... a scris la 28 iulie 2020, 6:08   [#3]

    Tu crezi,ba ai convingerea,ca doar banalele tale referiri la politica si bere,precum și trivialitatile sunt de maxim interes?! Te înșeli,dragul meu!Cat priveste gramatica,observațiile pastraza-le pt.tine.Ce ai mai frate,tot timpul esti pus pe harta ?!Nu mai încapi de mine,ti-am făcut ceva,iti sunt dator?!Linisteste-te,frate ,că-i ajuns la saturație!!!?..

  • marc
    ... a scris la 28 iulie 2020, 13:23   [#4]

    Fără a pretinde că stiu tot si ma descurc in toate,regret enorm unde am ajuns!,Păi de râsul lumii, de moment ce.mi se dau.lectii de scriere si mai ales de respectarea neapărată a unor teme si subiecte pe care mi se permite(!?) sa le abordez!Ce mai astept?Doar sa mi se trimită un abcedar si un indrep
    tar gramatical…Bravo dle..profesor!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 30 iulie 2020, 13:45   [#5]

    Când am amintit de „e”-ul lipsă pe undeva, nu m-am referit la cele scrise de tine, Marc, ci la propriul comentariu. Mai exact la „unii se cred nemuritori în cea ce fac”, că nu e tot una cea cu ceea.

    De ce te-ai șucărit? Nu te obligă nimeni să-ți placă banalele mele referiri la politică și bere, la fel cum nu e obligatoriu ca articolele tale să-mi placă de fiecare dată (deși de foarte multe ori îmi plac).

    Faptul că pe anumite subiecte părerile noastre nu coincid nu ar trebui să fie o piedică pusă dialogului pentru că uneori și „cearta” poate duce la îndreptarea lucrurilor.

    Hai noroc și-o bere, că tot e căldură mare, monșer!

  • marc
    ... a scris la 30 iulie 2020, 14:50   [#6]

    Cam asa-i,m-am cam grăbit.Scuze!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 30 iulie 2020, 16:01   [#7]

    Nu face nimic, uneori se mai întâmplă să uităm că graba strică treaba

    Trecând peste micile noastre contre trase de-a lungul anilor, rămân la ideea (ca să nu-i spun convingere) că dialogul civilizat e singura cale pentru a găsi soluții înțelepte. Problema e că nu prea se găsesc parteneri dispuși la discuții despre ziua de mâine. „Oamenii politici” cred (uite că iarăși intru în câmpul minat al politichiei!) că viitorul le aparține și destinul celorlalți muritori este să-i aleagă și să îi aplaude la infinit.

    (Fac o paranteză: n-avem „resurse” ca să dublăm alocațiile copiilor, dar avem în schimb lovele berechet pentru a plăti sinecurile a tot felul de speciali care, nu-i așa, ne tot dă ce nu prea merităm.)

    Am intrat de bunăvoie într-un club select (Europa Unită se numește) fără frac și papion, crezând că opincile tradiționale ne dă dreptul să ne facem de cap. Până la un punct am avut dreptate. Doar până la un punct…

    De-aici încolo Dumnezeu cu mila! Să nu credeți cumva că Uniunea Europeană își va goli găleata de bani direct în creștetul nostru cel atât de isteț și norocos. Dacă reușim să alegem oamenii potriviți pentru a pune fundația unei democrații ca la carte, avem șansa zidirii unei construcții trainice. Dacă nu, nu!

    Până la urmă, dacă stai să te gândești, tot mai bună e o bere rece. Te răcorești și uiți de toate „păcatele” lumii în care ți-ai risipit tinerețile…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 30 iulie 2020, 16:15   [#8]

    P.S.: Te rog să pui o pereche de ghilimele la bunăvoie, Marc…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?