Telepatia

telepatie comunicare parapsihologie Telepatia

Știute și… mai puțin știute despre, telepatie!

Despre telepatie – în ani – s-a mai scris, s-a mai vorbit și comentat în diverse lucrări și comunicări științifice dar să recunoaștem, încă nu se poate spune cu exactitate că totul este elucidat! Ca în orice domeniu din viață și aici continuă să planeze relativul, incertitudinea. Se știe doar (și asta-i sigur) că denumirea (conceptul) de “telepatie” a fost propus(ă) pentru prima oară prin anii 1882-83 de către Frederic W.H.Myers, cercetător britanic în domeniul parapsihologiei. Termenul își are sorgintea în limba greacă, unde “tele” înseamnă “departe“, iar “pathos” se traduce “simțire“.

Telepatia însemnând, mai pe înțelesul tuturor, fenomenul de transmitere a gândului între două sau mai multe persoane, pe alte căi de comunicare decât cele accesibile simțurilor.

Deci, se mai poate spune, comunicare fără cuvinte! De altfel multitudinea studiilor făcute asupra acestui fenomen, au demonstrat însă că telepatia nu-i specifică numai omului, ci și altor specii de vietăți: albine, păianjeni, furnici, delfini, etc! Așadar, se poate spune că deși, în prezent, telepatia este aproape în întregime, nu numai definită ci și cunoscută, paradoxal, încă mai planează asupra ei unele semne de întrebare, unele incertitudini!

Tocmai de aceea doresc să vă fac cunoscut și dvs, proximilor cititori, un caz legat de transmiterea și recepționarea gândurilor, care așa cum se precizează într-un articol publicat pe site-ul “File de lumină” de pe internet (articol pe care-l voi reproduce întocmai) a uimit lumea medicală!

Fiul unui simplu țăran din Kentucky, Edgar Cayce, a devenit peste noapte o adevărată celebritate pe plan mondial și aceasta datorită unui eveniment mai puțin fericit din viața sa. Tânăr fiind, Cayce s-a îmbolnăvit grav, căzând la pat, scuturat de convulsii, cu temperatură foarte mare. Transportat la spital, el a intrat într-o comă profundă, fapt ce i-a descurajat și mai mult pe medici. Însă, în timp ce aceștia încercau în zadar să-l reanimeze, Cayce a început brusc să vorbească tare și clar, spunându-le doctorilor cauzele bolii, medicamentele ce trebuiau să-i fie administrate și chiar compoziția unei soluții cu care să fie uns pe spate. Rudele și echipa medicală au fost frapate atât de faptul că tânărul Cayce vorbea limpede în timp ce se afla în comă, cât și pentru că avea cunoștințe dintr-un domeniu ce-i era cu totul străin, folosind chiar și termenologia de specialitate. Cazul părând fără speranță, medicii au recurs la instrucțiunile lui Cayce și după aplicarea tratamentului, acesta s-a însănătoșit.
Deoarece Edgar Cayce vorbise fiind în comă, i s-a propus ulterior să fie hipnotizat, pentru ca medicii să poată smulge indicații de la el pentru anumite tratamente. Inițial, Cayce a refuzat, acceptând însă în momentul în care s-a îmbolnăvit prietenul său. Transpus în stare de hipnoză, Cayce a dictat o rețetă minuțioasă, folosind denumirile latinești ale medicamentelor, fapt ce i-a uimit și mai mult pe medici. S-a constatat că și în stare de hipnoză el avea cunoștințe și aptitudini pe care mulți medici și le-ar fi dorit, deși pregătirea lui în domeniul medical era nulă. Într-un alt caz, Cayce a prescris unui pacient foarte bogat un medicament care nu era de găsit sub nici o formă. După nenumărate anunțuri date în ziarele din întreaga lume, un medic parizian a venit cu o informație uimitoare, anume că tatăl său preparase acel medicament cu ani în urmă, dar producția acestuia încetase. Altă dată, Cayce a prescris un medicament, indicând laboratorul de unde poate fi procurat. Când medicii au luat legătura cu laboratorul respectiv, li s-a comunicat că medicamentul tocmai fusese elaborat, neavând încă nici măcar un nume. O comisie formată din medici profesioniști a fost însărcinată să descurce ițele acestui straniu caz. La început nici măcar nu se gândiseră la faptul că Edgar Cayce ar putea avea capacități telepatice, însă, în momentul în care l-au întrebat cum reușește să pună diagnostic atât de repede, indicând și leacul, Cayce a răspuns că în stare de hipnoză simte că poate intra în orice creier pentru a afla ceea ce vrea. Creierul bolnavului “știind” de ce suferă acesta, îl informează pe Cayce. După această etapă, urmează căutarea în lume a unui creier care să-i comunice ce are de făcut. În final, el răspunde celui care-i interpelează, dându-i toate datele necesare pentru că bolnavul să poată fi vindecat. Astfel, misterul capacităților extraordinare pe care le avea Edgar Cayce a fost dezlegat, iar tânărul Edgar, fără a fi medic, a primit autorizația severei American Medical Association să consulte pacienți.

Citind și aflând această adevărată minune, dumneavoastră, cititorii, vă puteți spune acum părerea! Considerați, probabil, că s-au elucidat întrutotul misterele telepatiei? Sau că cele scrise mai sus – repet: reproduse exact, punct și virgulă, din site-ul amintit – sunt, poate, doar… o poveste neadevărată?!
În ce mă privește, nu cred așa! Am crezut și cred, din totdeauna, în tainele și adevărul generat de știință, de lucrurilor confirmate și reconfirmate de viață, de practicile umane!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   
Comentează acest subiect
Acest articol a fost publicat de , luni, 16 ianuarie 2017 in categoria Guest Post, Proiecte si cercetari, Psihologie. Poti sa urmaresti raspunsurile catre acest articol prin RSS 2.0 feed. Poti sa adaugi un comentariu, sau poti sa pui un trackback (link) de pe propriul tau site:

Ctrl + C pentru a copia linkul

2 comentarii la subiectul “Telepatia”

  1. Mihai Traian

    Interesant articol. Problema telepatiei ma preocupa fiindca si eu, dar bininteles nu la nivelul acesta, am prorietati telepatice. Mi se intampla acest lucru cu sotia mea, cand in moment ce eu gandesc ea exprima gandurile mele si invers, dar cel mai mult am constatat ca intre mine si una din fiicele mele care traiesc in Canada pot comunica telepatic cu ea. La ceasta ultima legatura telepatica manifestarea fenomenului este destul de rara. Va rog sa nu va amuzati.

  2. Alin

    Orice formă de comunicare funcționează pe principiul emiterii și recepției unor informații (schimb de informații, între un “emițător” și un “receptor”). Ochiul este un “receptor” (informația primită este lumina), urechea este un alt “receptor” (acustic, informația captată sunt undele acustice, vibrațiile aerului), etc…
    Informația poate fi transmisă sub diferite forme: vizual/lumină, acustic, electric, electromagnetic, etc. Distanța la care “unda” emisă poate ajunge este direct proporțională cu puterea emisiei. Este bine cunoscut faptul că, corpul uman este capabil să emită unde electromagnetice, însă de foarte mică intensitate. Neuronii sunt capabili să recepționeze unde radio pulsatorii pe anumite frecvențe… Dar, una este să recepționezi de la o sursă aflată la mare distanță (să zicem pe mii de km, Europa-Canada de exemplu, cum afirmă dl Mihai Traian) și alta e să fii capabil de o asemenea putere uriașă de emitere!
    Acuma, cei care credeți în telepatie, puneți-vă întrebarea dacă omul este capabil de așa ceva? Iar dacă răspunsul este “nu” (și acesta este răspunsul!), asta înseamnă că omul nu este capabil să “transmită” informații folosindu-și doar “corpul”, fără a se folosi de ceva echipamente electrice sau de altă natură! Ori dacă omul nu reușește să “transmită”, atunci înseamnă că nimeni nu poate “recepționa” nimic, chiar dacă, prin absurd, să presupunem că omul ar fi capabil să “recepționeze”. Motiv pentru care, ideea de comunicare prin telepatie, cade din start.

RSS

Adaugă un comentariu

Autentifică-te pe site și nu va mai trebui să completezi căsuțele de mai sus.

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

 

Acum poți adăuga pe site, propriile tale articole. Click aici !



Anunturi Gratuite