Falimentul unei educații…

M-am născut și am crescut într-o familie de țărani săraci, dar gospodari. Atât de gospodari încât au fost declarați chiaburi de regimul „doctorului” Groza, prin anii 50, regim instaurat la putere în România prin cea mai mare fraudă a secolului 20. Nu știu prin ce „miracol” au „reușit” să accepte tirania comunismului, dar știu că și-au depășit condiția. Au supraviețuit într-un mediu ostil, un mediu otrăvit până la saturație de ideea egalității, desigur utopice, dintre toți membrii acelei societăți. Mai mult decât atât, au reușit să îmi transmită credința că nu toți suntem egali, așa cum ni s-a inoculat vreme de cinci decenii de socialism științific impus de „marele frate” de la răsărit.

Numai ei știu ce sacrificii au făcut pentru a mă susține material în tentativa de a mă „școli”. Din păcate, nu m-am ridicat la înălțimea sacrificiilor și așteptărilor lor. Am reușit doar să „iau” un bacalaureat. Nu am avut destulă inteligență, sau mai degrabă destul interes, pentru a „termina” și o facultate.

Dar le mulțumesc părinților mei că au sădit în sufletul meu semințele hărniciei, cinstei, adevărului și sincerității.
După 46 de ani de trăire constat cu amărăciune că hărnicia, cinstea, adevărul și sinceritatea sunt doar niște biete cuvinte… Niște biete cuvinte golite de orice strop de conținut și înlocuite în limbajul politicienilor contemporani de „vorbe” ca competență, realism,oportunități și pragmatism.

Am fost educat de mic să cred în scara valorilor umane. Am fost crescut în ideea că am locul meu pe această scară. Mi s-a „inoculat” tot timpul , cu precizie de ceas elvețian, ideea că pentru a ajunge la vârf, e musai să urc fiecare treaptă. Nu am avut nici suficientă energie și nici destulă inteligență pentru a urca până la capătul scării. Am reușit să urc doar până la mijloc… Atât am putut…

Și, ce văd azi privind în jurul meu? Plagiatori prim- miniștri, chiulangii președinți și „penali” parlamentari (dau și câteva nume: Ponta, Antonescu, Voicu. Faceți singuri asocierile)… Adică niște indivizi, că oameni nu pot să-i numesc, ce se erijează în „reprezentanții poporului” căruia îi aparțin! Care popor, tovarăși?…

Am întors scara valorilor, de care vorbeam mai devreme, cu susul în jos, înlocuind în felul acesta hărnicia cu lenea, valoarea cu impostura, cinstea cu hoția și bunul simț cu mârlănia. Prin urmare, educația primită de la părinți nu mai valorează astăzi nici măcar cât o ceapă degerată. Iar vina o purtăm și eu, și tu, și toți „contemporanii” acestor vremuri de restriște… Treziți-vă români, până nu e prea târziu!…

Autor: Francisc (Guest Post)