Așa sunt eu…

Alcoolic de prima mână, recunosc că sunt dependent.Ce dacă? Îmi place să fiu așa. Mă uit în jurul meu și văd numai dependenți. Nu de alcool,ar fi mult prea bine pentru ei, ci de prostie. Uneori, mai stau de vorbă cu ei. Uneori… Dar fără nici o șansă de a-i lămuri cum stau treburile în astă lume strâmbă.

Așa sunt eu. Democrat până la capăt, nu pot obliga pe nimeni să gândească la fel ca mine. Să gândească, de fapt. „Democrația” asta, de-i suntem contemporani, presupune , pe lângă alte chestii și un pic de gândire. Asta e valabil doar pentru cei ce au cu ce. În fiecare zi a existenței mele mă rog la Dumnezeu să fie mulți din ăștia. Dar, Dumnezeu nu mă aude… Mă lasă să îmi trăiesc viața printre ignoranți, leneși și parșivi, că de proști nu mai are rost să spun. Sigur că EL știe de ce… Încerc cu greutate să accept voința Lui.

Așa sunt eu: alcoolic… Ce constat în umila mea trăire? Oricât de mult alcool aș înghiți, nu e de ajuns niciodată pentru a fi mai mai prost decât cei ce nu beau nimic și vor, totuși, să se compare, dar o fac. La comparație mă gândeam…

Alcoolic, așa sunt eu… Îmi place al naibii de mult să fiu așa. Motivul e simplu: am o scuză pentru incomodele mele păreri…

Ce pot să fac, așa sunt eu…

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)