Sportul românesc: ce facem, trăim din amintiri?

degradare sport romania Sportul românesc: ce facem, trăim din amintiri?

Din nou, despre sportul românesc: ce facem, trăim din amintiri?

Din câte bine se știe, sportul era pentru noi, românii, singurul domeniu în care ne mai puteam pune de la egal, la egal, cu marile puteri economice, nu numai din Europa ci și din lumea întreagă! Acum? Acum e acum, încet (pe alocuri chiar și mai rapid!) dar sigur, ne facem tot mai mult… de râsul lumii!
Din lipsa unei organizări bine gândite, pentru prezent cât și în perspectivă, dar și din cauza unei baze de selecție din ce în ce mai săracă, cât și, mai ales, din lipsa unei infrastructuri moderne, în pas cu ceea ce vedem în lume, multe, foarte multe dintre disciplinele de tradiție din România au decăzut dramatic, alarmant!
Ce era, bunăoară, gimnastica?! Ce era boxul, la români?! Luptele, atletismul, canotajul și halterele!? De asemenea, chiar și voleiul și handbalul masculin, discipline la care, fără exagerare, cu ani în urma, noi, românii, dădeam lecții la străini, la sportivii și antrenorii din țările de care-n prezent suntem la… ani lumină-n urma lor!

Cum și de ce am ajuns aici? Am spus-o, pe scurt, ceva mai sus.
Detaliind, trebuie să mai spun și să vă reamintesc un lucru esențial, definitoriu pentru întreaga viață socială. Acum, aici, în țara în care trăim (așa cum trăim!) mai nimic nu merge, nu funcționează așa cum ar trebui să fie! Unele mici excepții, pe care, după cum ne-am obișnuit, ne fac să ne mulțumim cu puținul, cu suficientă! Ba chiar să ne și mândrim, afișându-ne peste tot cu eternul slogan: “mândria de a fi român“!? Așa ne tot… mândrim cu cele 3-4 medalii de aur, argint și bronz cucerite la Olimpiada din Brazilia, cu locul (provizoriu) 4 al Simonei Halep în tenisul mondial feminin, cu victoria (de anul trecut) a handbalistelor de la CSM-București în Liga Campionilor Europeni și?!… că suntem un popor talentat! Asta, da! Nu poți spune, nu!

Dar e suficient?! Pe lângă talentul nativ, mai trebuie multe, foarte multe alte atuuri, pe care, din nefericire (păcate, obișnuință, etc) nu le avem. Avem ce-i drept, obiceiul parcă intrat în sânge de a ne tot amăgi la nesfârșit cu niște realizări minore, de a tot promite că “o s-o facem, o s-o dregem”, în teorie… pentru că, în practica-i mai greu!

Așa tot promitea, între alții, și fostul ministru al sporturilor, Elisabeta Lipă, că “vom moderniza(?) întregul sport, vom extinde sportul de mase, reînviind Daciada (care, se pare, că a murit de tot!), vom amenaja (construi) noi săli de sport, patinoare, piste nautice și ne vom pregăti, tot mai intens, pentru viitoarea Olimpiadă de la Tokyo“… S-a făcut ceva?! Poate, mai știi(?!), o fi. Eu unul, nu cred!
Deocamdată în București – ca să dăm doar un exemplu – nu există nici un patinoar artificial acoperit. Excepție făcând doar cele de pe la mall-uri și, bineînțeles, cel construit de Ion Țiriac (insuficient însă, ca dotări și amenajări, ca să poată fi omologat și la nivel internațional). În Ungaria, de pildă, sunt zeci de patinoare moderne, competitive! La noi, o sală polivalentă îmbătrânită, este unica mai de Doamne ajută, într-o capitală europeană! Asta-i oare… modernizarea de care spunea doamna ministru?! Cu asemenea dotări vrem să atragem copii, tineretul să facă sport, nu să stea ore și zile pe calculator sau, în unele cazuri, să se-ndrepte spre alte preocupări!

Și nici nu-i de mirare că până și la fotbal, unde odinioară veneau zeci de mii de spectatori, acum, pe stadionele care (încă) le mai avem, dacă se… adună, acolo, câteva sute! Ordinul miilor, e (din motive lesne de înțeles!) o mare excepție!
Procedând (de sus și până jos) în acest mod, numai cu vorbe goale și promisiuni, înlocuind adevăratul sport cu un fel de… bătută pe loc, nu-i de mirare că am ajuns… unde suntem! De zeci de ani ne tot amăgim că, gata, la viitoarea competiție (olimpiadă, campionat european sau mondial, etc) vom fi “ce mai”(!), așa cum ne dorim!
Altfel fie spus, vom fi, spun eu… cum suntem și acum! Trăind din amintiri!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   
Comentează acest subiect
Acest articol a fost publicat de , marți, 21 februarie 2017 in categoria Alte sporturi, Fotbal, Guest Post. Poti sa urmaresti raspunsurile catre acest articol prin RSS 2.0 feed. Poti sa adaugi un comentariu, sau poti sa pui un trackback (link) de pe propriul tau site:

Ctrl + C pentru a copia linkul

8 comentarii la subiectul “Sportul românesc: ce facem, trăim din amintiri?”

  1. Borcea Cl.

    Sportul ar trebui finantat transparent fara implicarea oamenilor politici, dar e nevoie de o lege clara…

  2. ciubotaru marc

    Da,asa ar fi normal!Dar din pacate,statul,cei aflati la putere si-au cam luat mana (si )de pe sport!Rezultatele?Se vad!Cei cu bani care totusi finanteaza sportul(mai ales in fotbal)o fac numai pentru castigul lor.Multi dintre acestia nu prea se pricep(la sport),ori spun ca stiu multe(exemplu:Gigi Becali),dar in realitate ,adevarul este cu totul altul!…

  3. Francisc întâiul

    Nu e nimic anormal în faptul că cei cu mulți bani finanțează sportul în scopul câștigului, Marc. Anormal e că în România nu există investitori (sau finanțatori), ci doar „tunari”. Cazurile Unirea Urziceni și Oțelul Galați sunt grăitoare. După ce „finanțatorii” lor și-au văzut sacii în căruță (recte milioanele de la UEFA) au dispărut ca măgarii în ceață cu tot cu echipe.

    La câți bani au încasat atunci, aceste echipe ar fi trebuit să fie în prezent primadonele ligii întâi…

  4. Francisc întâiul

    Mai e un pic și începe meciul Astrei. Hai să le ținem pumnii, că-s de-ai noștri, indiferent de simpatiile personale ale fiecăruia!

    Mingea e rotundă și e posibil (într-o destul de mică măsură) să se califice. Eu cred în izbânda lor și nu voi fi dezamăgit dacă nu reușesc, fiindcă și-au depășit deja condiția de Cenușăreasă. În caz de victorie însă, mă voi bucura ca un copil ce găsește sub pomul de Crăciun tocmai jucăria pe care și-a dorit-o…

    Hai curaj, Astra! Și-un pic de noroc!

  5. Francisc întâiul

    După finalul foarte bun de repriză al Astrei, cred în continuare că o calificare e posibilă. Tinerețea echipei din Genk nu e mai presus decât experiența echipei antrenate de Șumudică. Calificarea se joacă până la fluierul final.

    Încep să mă doară degetele ținute în strânsoarea pumnului și rezervele de bere sunt pe terminate, dar #rezist până la capăt. Hai Astra!

  6. Francisc întâiul

    Din păcate, Astra nu a reușit să-și depășească limitele. A pierdut la limită lupta pentru supremație fără să fie cu nimic mai prejos decât adversarii.

  7. ciubotaru marc

    Din pacate,cam asa se intampla la noi!Greu,cum spuneai si tu,Francisc,greu reusim sa ne depasim limitele!Ca a pierdut(dupa ce a dominat!)la limita,n-are importanta(in situatia Astrei).Infrangerea,chiar ,pe alocuri,si cu …contributia arbitrului,ramane infrangere!Astia suntem,asta putem!In rest,ne batem intre noi!Aiurea!Nu-i asa?!:dancing:

  8. Francisc întâiul

    Uite că am ajuns „avocatul” Astrei, Marc. Ai văzut aseară restanța cu Iașiul? Astra a demonstrat încă o dată că e o echipă bine înfiptă în ghete. După felul în care joacă n-ar fi nicio mirare să câștige și anul acesta titlul.

    Părerea mea e că Teixiera și coechipierii lui dirijați de Șumudică sunt cea mai matură echipă a Ligii întâi. Rezultatele obținute îmi susțin punctul de vedere.

    Iar Șumudică cu-aia mică are tot dreptul să facă gura mare…

RSS

Adaugă un comentariu

Autentifică-te pe site și nu va mai trebui să completezi căsuțele de mai sus.

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

 

Acum poți adăuga pe site, propriile tale articole. Click aici !



www.suplimente-culturism.ro