Doar mă-ntreb, nu dau cu paru’ !?

De peste două decenii mă tot întreb: în ţara aceasta, în România postcomunistă, există vreun domeniu, vreun sector de activitate în care treburile merg bine, în limitele legalităţii şi a corectitudinii?

Nu prea de mult, în dorinţa de a găsi totuşi un răspuns la această obsedantă (dar normală, cred) întrebare, inseram în câteva articole exemplificări concrete despre dezordinea şi fărădelegile ce dăinuie în multe sectoare vitale ale vieţii social-economice. Precizăm atunci că toate aceste tare ale societăţii actuale în care corupţia atinge cote alarmante se cunosc, se mediatizează (uneori în exces) deci, se ştiu, fără însă că cineva (dator s-o facă) nu intervine!

Este firesc, veţi spune, pentru că, din nefericire trăim într-o lume inegală, în care şansa de de a avea o cât de mică bunăstare, în afara spectrului politic, este aproape exclusă! Într-un asemenea climat, neajunsurile şi corupţia depre care tot scriem şi vorbim (precum un predicator în deşert!) se vor perpetua. Ba chiar, accentua!
În România de azi, în care aproape majoritatea trăieşte în condiţii mai mult decât precare, unde un individ poate, peste noapte, să facă prin politică mai mulţi bani decât prin orice alte Acumcai şi mijloace, angrenajul corupţiei se va multiplica şi va rămâne, certamente, unică şi facilă cale de a prospera!
Pentru unii, pentru cei mai “dotaţi” în asemenea… afaceri! Restul? Vorba romanului – după noi, potopul!

Acum, în cele ce urmează, mă voi referi la un domeniu poate, s-ar crede, mai puţin important în ansamblul vieţii sociale. Un domeniu cândva de laudă pt. noi, românii, ajuns astăzi, vizibil erodat – tocmai din cauza celor de mai sus scrise. Este vorba de FENOMENUL SPORTIV!
Şi aici, coruptia-n floare! Din această pricină, cu unele mici excepţii, totul sau aproape totul se degradează, dispare!
A dispărut principalul rezervor de viitori performeri – SPORTUL DE MASĂ. Că, din an, în Paşte, se mai organizează, de ochii lumii, câte un mini maraton sau câte un concurs de biciclete – e floare la ureche! Basme de adormit copiii!

Au dispărut deasemenea multe terenuri şi baze sportive, în care, cu ani în urmă, copiii, tinerii şi toţi cei iubitori de mişcare în aer liber şi sport îşi petreceau, cu folos, timpul liber. Fostele săli şi bazine de înot sunt şi ele degradate. Cele noi, atâtea câte sunt, le poţi număra pe degetele de la o singură mână!
Stadioanele, cu excepţiile de rigoare, arata jalnic. Priviţi, spre exemplu, Stadionul Steaua, stadionul “Extensiv” din Craiova şi multe, multe altele.

În acelaşi timp au dispărut echipe şi formaţii de valoare. Cazul cel mai reprezentativ – Oltchim, Râmnicu’ Vâlcea! Aproape de desfiinţare – echipa de rugby “Farul” Constanţa, cea de handbal din Bacău, o mulţime de echipe de fotbal, handbal, voley şi basket din ligile inferioare şi multe, multe altele… Nu mai vorbesc de PATINOARUL “Mihai Flamaropol”, de mult trâmbiţata şi mereu promisa Sală Polivalentă din Capitală, etc, etc.

Se apropie tot mai mult OLIMPIADA din Brazilia. Noi ce vom face acolo?! Ce facem deasemenea, cu insolvenţa şi cu iminentul faliment ale unor bine cunoscute echipe de fotbal? Cu haosul ce domina acum mişcarea sportivă în ansamblul ei, cu tot ce ţine de un domeniu ce, cum am mai spus, constituia pe vremuri o mândrie naţională?!
Oare credeţi că bunele rezultate ce le inregistraza acum Simona Halep (şi-n care cei ce se ocupă de destinele sportului românesc n-au aproape nici un merit) sunt în măsură să ne satisfacă sau să justifice, într-un fel, inactivitatea celor îndrituiţi şi deopotrivă, accentuata degradare a acestui fenomen care se este SPORTUL?!…

Autor: Marc Ciubotaru (Guest Post)