INTERZIS MINORILOR !

Șobolanul și pisica

Ori de câte ori Ileana, face biata vreo greșeală,
Maică-sa o dojenește și-i mai face și morală:

-Fă Ileană, fii cuminte, de nu ești ascultătoare,
Îți va crește drept pedeapsă o pisică-ntre picioare!

Timpul își torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frică,
Că deși greșea întruna, nu-i creștea nici o pisică.

Dar veni și-o zi de iarnă, când cuprinsă de-un fior
Observă că-ntre picioare îi crescu un pufișor.
Și plângea cu-atâta jale, zi de zi, seară de seară,
Că vedea crescând pisica și-o va face de ocară.

Dar când jalea-i fu mai mare, întâmplarea-n cale-i scoase
Pe Ion ce venea din deal, de mai sus cu două case.
-Ce-i cu tine, fă Ileană? Nu-ți veni cumva sorocul?
-Mă Ioane, nu-i nimica, dar m-a părăsit norocul.

Și apoi din vorbă-n vorbă, povestii de-a fira-n păr
Întâmplarea cu blestemul și amarul adevăr.

-Nu-i nimica, fă Ileană, și pe mine-acum un an
Mă tot blestema mămica, de-mi crescu un șobolan.
Și să vezi ce mare este, când înaltă capul chel,
Că din cioareci el îmi face, un adevărat castel.

Și ce-ai zice tu, Ileană, dac-am da noi șobolanul
Să-l înghită pisicuța? Ne-am mai potoli amarul.
-Fie, îi răspunse fata, dar să nu-mi facă vreun rău
Că ți-ar fi păcat și ție și te-ar bate Dumnezeu.

Treaba n-a fost prea ușoară, pisicuța era mică,
Însă cu bunăvoință și puțină vaselină
Reuși pe pisicuță, s-o vadă cu gură plină.

Și atunci, de bucurie, strigă Ileana-nveselită:
-Bravo ție, măi Ioane, dă-i să-nghită, dă-i să-nghită!

Și morala ne învăța, că-ntr-o gură de pisică,
Intră viu și iese mort, orice șobolan îi pică …

Sursa