Simțul civic

Simțul civic a lipsit aproape cu desăvârșire în România ultimelor câteva decenii … și nici în anul 2012 nu stăm prea bine, acesta încă lipsește multora dintre români.
S-a mai schimbat câte ceva între timp, însă nu suficient. La capitolul “simț civic”, românii au încă lacune serioase …

Începând cu aruncatul chiștoacelor de țigări pe geam (indiferent că vorbim de fereastra de acasă ori de geamul de la mașină), aruncatul ambalajelor unor produse alimentare altundeva decât la coșul de gunoi, muzica dată la maxim în mașinile unor indivizi care se consideră a fi “șmecheri” dacă le urlă muzica în boxele de la mașină ori indivizi cu autoturisme modificate ale căror tobe de eșapament fac o gălăgie infernală de pot fi auzite de la 1 kilometru distanță (iar Poliția noastră incompetentă, chiar nu face nimic în aceste situații) și terminând cu indiferența semenilor noștri în situația în care vedem că o persoană pe stradă este tâlhărită, violentată fizic sau verbal fără ca persoanele din apropiere să intervină (stau și cască gura la scandal … sau pur și simplu își văd mai departe de drum), toate acestea sunt caracteristici care pot fi încă atribuite unei bune părți din populația României, în special tinerii de până în 30 de ani.

Motivul principal al lipsei simțului civic la români, este lipsa educației. Pe vremuri, se vorbea de “cei șapte ani de acasă” … o noțiune care a devenit “demodată” (din păcate). Educația primită în familie, în opinia mea este cea mai importantă, în special pentru că în primii ani de viață se formează caracterul și personalitatea copilului.
Ori, într-o familie iresponsabilă, lipsește aceea educație … părinții ar trebui să fie un model demn de urmat pentru copiii lor. Însă, cum spune o zicală veche românească, “așchia nu sare departe de trunchi” … în situația în care părinții sunt “așa cum sunt”, nici copiii acestor părinți nu vor fi altfel.

Un rol foarte important în cultivarea simțului civic îl are și educația în instituțiile de învățământ, începând de la grădiniță, școală primară și terminând cu liceul. Din păcate și aici avem lipsuri serioase, iar asta din mai multe motive … parte din cauza sistemului românesc de învățământ, unde profesorii din liceu riscă să de multe ori să ia bătaie de la elevi, ori să fie reclamați la Poliție de către părinți pentru că au fost prea “drastici” cu elevul indisciplinat, parte chiar din cauza lipsei de interes a multora dintre profesori, în formarea unei gândiri “sănătoase” a elevului/adolescentului …

Următoarea “modalitate”, ar fi “cultivarea forțată” a simțului civic … prin amenzi. Amenzi mari, “usturătoare” pentru buzunarele românilor care n-au primit educația cuvenită în “cei șapte ani de acasă”.
Ne tot minunăm de corectitudinea, ordinea, disciplina și simțul civic al germanilor … Ei bine, nici măcar în cazul germanilor (nemților) nu putem vorbi de un spirit civic dezvoltat în totalitate în “primii 7 ani de acasă”, au și ei “uscăturile”lor … Însă, până și aceste “uscături” se aliniază la normele civice, obligați fiind de amenzile uriașe care se dau pentru încălcarea unor astfel de reguli de convieturie socială.

Sper ca într-o bună zi (chiar dacă sunt convins că eu n-am să mai “prind” acele vremuri), simțul civic al românilor să fie comparabil cu cel al cetățenilor din Europa Occidentală. Poate, poate … românii se vor “deștepta” (ce ironie, imnul României se numește “Deșteaptă-te române”) și vor găsi modalități pentru dezvoltarea simțului civic încă de la vârste fragede.