Simțăminte…
Mă simt ca un nesimțit…
Mă simt irosit atunci când după o zi de roboteală nu beau și eu, ca tot românul, măcar vreo două beri (mărturisesc că nu se-ntâmplă prea des să mă culc setos) și mă tot întreb de ce accept impertinența și fudulia prostiei ce mă-mpresoară, mulțumindu-mă cu spuma berii. O dată la trei zile îmi „tai” pofta de bere cu niscai pălincă și-atunci m-apucă talentul și încep să scriu toate vrutele și nevrutele pe care le-am dorit înecate în halbă. În „modestia” mea, încep să cred că am învățat degeaba să scriu dacă ceilalți n-au învățat încă să citească. Mai trebuie doar să-i „alfabetizez” după chipul și priceperile mele…
Mă simt renegat tocmai de cei de la care așteptam măcar o „adiere” de respect. Probabil că asta merit și trebuie să mă-ntreb unde am greșit. Mă tot întreb, dar nu găsesc răspunsul. Generațiile se succed prea repede pentru a pricepe tradițile…
Mă simt ocolit de toți, dar asta e alegerea mea. Am refuzat întotdeauna discuția cu cei ce nu pot dialoga pe teme rezonabile. Nici nu puteam să o accept atâta vreme cât nu am nimic nou de auzit în afară de niște reproșuri ce nu au legătură cu propria-mi persoană.
Mă simt ca un prost în țara deștepților, mă simt inutil. Ce să facă România cu un fraier ca mine? Să-l aducă la vot…
Mă simt un cetățean în plus. Asta sunt, de fapt: un anonim…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
Un comentariu la “Simțăminte…”
Mă simt un cetățean în plus. Asta sunt de fapt: un anonim… În țara „băieților deștepți” anonimii sunt bineveniți pentru că (nu-i așa?) orice vot contează la socoată. Majoritatea se impune. Cu cât mai mulți „cetățeni” pun ștampila, cu atât suntem „noi” (clasa politică) mai legitimi.
Am încercat să-nvăț trăirea alături de oamenii „normali”, dar nu am reușit. Urmarea încercării mele ratate se numește beție. Îi rog pe virtuoși să nu mă bage în seamă și să își vadă de viața plină de rahat pe care se chinuie s-o ducă până la capăt. Poate că într-o bună zi vor înțelege și ei că nu e de ajuns să te pricepi la înot în orice condiții.
Hai că m-a luat încă o dată gura pe dinainte. Toți nepricepuții se dau „tehnocrați” și se cred salvatorii națiunii. Mulțumesc de-așa „salvare”. Prefer să mă înec.
Chiar și în căcat, ce mai contează…
P.S.: Mâine o iau de la capăt. Aceeași incompetență mă va sufoca și mă va determina să beau măcar vreo două beri, ca să-mi înec durerea provocată de adversitatea afișată de fiii mei. Înțeleg că dușmanu-i dușman, dar nu pricep ce rău v-am făcut de vă tot ascundeți în tranșeele igoranței. Pot înțelege orice, dar nu pot accepta revolta pusă la cale. Nu vreau să emit sentințe, dar cele opt clase absolvite de voi nu se pot compara cu alea doișpe ale mele… Sfatul meu e să fiți băieți cuminți și să ascultați de „poruncile” unui „bătrân” ce a trecut prin trăire. Aveți variante, prin urmare alegeți și nu puneți la zid alegerea noastră. Stăm de vorbă pe urmă…