Secretele comuniştilor

646x404 5 Secretele comuniştilor

Nu demult s-au împlinit cinci decenii de la cea mai mare tragedie minieră din timpul regimului comunist. Este vorba de catastrofa de la Certej, soldată cu aproape 100 de morţi. Un dezastru care a riunat doar in cateva minute aceasta localitate minera din jud Hunedoara si care pe atunci (si mult dupa aceea) a fost tinut in secret de regimul comunist. Certej, un adevarat blestem al aurului! Satul in care pe parcursul a catorva minute 89 de oameni au fost ingropati de vii! Ati stiut ceva, ati citit sau auzit vreo stire? Ei, as! Nici o vorbulita-acesta era dictonul. Acum insa trebuie sa stiti ca zăcămintele aurifere şi de argint din zona Certejul de Sus, o veche aşezare mineră aflată pe Valea Mureşului, la circa 20 de kilometri de municipiul Deva, au fost exploatate intens încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, dar localitatea a rămas cunoscută in timp, numai pentru una dintre cele mai mari catastrofe din istoria mineritului.

646x404 3 Secretele comuniştilor

Dezastrul de la Certej, pe care, cum spuneam, autorităţile comuniste au încercat să îl ascundă opiniei publice, iar autorităţile locale s-au străduit să îl ignore în ultimii ani, a făcut aproape 100 de victime, potrivit informărilor oficiale. Mărturiile unor foşti angajaţi ai exploatării arătau că ar fi fost chiar mai mult de 100 de morţi, însă ancheta oficială a „fixat” numărul decedaţilor la 89, mulţi dintr ei fiind copii! Imi amintesc si acum de momentul in care, noi ce lucram pe atunci in presa vremii, am fost informati totusi de colegii hunedoreni de ceea ce s-a intamplat. Nimeni n-a avut voie sa scoata o vorbulita. Asa de “libera”era presa! Total diferita de cea contemporana (tot… libera!) care, in buna parte, amplifica realitate, provocand in anumite cazuri, frica si isteria.

Dar haideti sa revenim la Certej. Acolo, in dimineaţa 30 octombrie 1971, la ora 5, iazul de steril toxic, la poalele căruia au fost construite mai multe blocuri de locuinţe şi cămine pentru oamenii care lucrau în exploatările minere de aur şi cupru din zonă, s-a prăvălit pur si simplu peste cartierul muncitoresc. Cand s-a rupt barajul de la sterilul de minereu, apa a pornit în avalanşe, inundând o parte din comună, pe o porţiune de cca 4 – 5 kilometri. Ruperea iazului a fost sesizată de localnici ca o pocnitură, după care in scurt timp s-a făcut întuneric. Firele electrice au fost rupte. Avalanşa de mâl şi apă a distrus şase blocuri care erau situate în aval de iaz, la o distanţă de circa 500 de metri, iar două blocuri au fost numai avariate, fiind protejate de un baraj format în faţa lor din copacii şi blocurile antrenate de avalanşa care a durat circa 20 de minute. Peste 300. 000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră! Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 20 de gospodării. Moartea a răpit 89 de oameni, cei mai mulţi fiind surprinşi chiar în timp ce dormeau în acele blocuri muncitoreşti.

Unele cadavre au fost identificate cu mare greutate, din cauza deformaţiilor provocate prin lovirea ori târârea victimelor de avalanşa sterilului“, consemna procurorul de caz. “Timp de mai multe zile, zecile de cadavre îngropate în mâl au fost căutate de localnici şi militari de la unităţile din judeţul Hunedoara. Ultimele trupuri au fost găsite la peste o săptămână de la tragedie“, se arată în dosarul de anchetă păstrat la Arhivele Naţionale – Hunedoara, instrumentat de Procuratura Judeţeană.
Din aceeasi sursa, cat si de la colegii nostri dar si din Adevarul. ro, am mai aflat ca in scurt timp, Certejul a fost împânzit de forţele de Miliţie şi Securitate care nu au mai dat voie niciunei persoane neautorizate să intre în localitate.

Cum s-a terminat ancheta? Simplu-niciun vinovat! Cercetarile si Ancheta acestei catastrofe au durat doi ani, iar la final, administratorii unităţii minere au fost scoşi de sub învinuire. “Nu se poate reţine vinovăţia vreunei persoane, lipsind răspunderea penală pentru această faptă“, au precizat anchetatorii vremurilor de atunciu, în dosarul Certej 1971. Totusi, comisia de cercetare tehnică a tragediei a constatat că o posibilă cauză a prăbuşirii haldei a fost pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril pe una din laturi, în urma creşterii peste limita critică în înălţime.
Evoluţia evenimentului a avut loc în timp scurt, maximum 10 – 15 minute, fiind însoţit de zgomote puternice, iar în momentul în care a fost prins transformatorul de 6 KW, apa a provocat o explozie“. Procurorii au stabilit că ruperea digului a fost provocată de scăderea rezistenţei, granulaţia diferită a materialelor depozitate, suprafaţa redusă a decantorului, care avea două hectare, în raport cu producţia de steril care era de 400 de tone pe zi. Factorii determinanţi ai catastrofei despre care v-am informat, au fost ruperea iazului de decantare, schimbarea amplasamentului iniţial al iazului de decantare, amplasarea în perioada 1958 – 1968 a mai multor imobile de locuinţe în avalul iazului, fără a respecta normele legale, dezvoltarea ulterioară a iazului de decantare, atunci când în imediata lui apropiere se afla complexul de imobile de locuit.

Semnalele de alarmă care trebuiau să oprească folosirea iazului au fost trase încă din iarna anului 1966, când acesta se mai rupsese o dată, iar o cantitate mare de steril s-a prăvălit, fără a provocat victime. Autorităţile comuniste nu au îndrăznit să oprească exploatarea, nu au luat măsuri suficiente pentru asigurarea ei şi au asistat la umplerea până la refuz a iazului cu reziduri miniere. La poalele dealului, s-au ridicat între timp blocuri şi cămine muncitoreşti pentru miile de oameni veniţi în zonă. Dezastrul a fost mereu ascuns până după Revoluţia din Decembrie 1989. Dupa aceea, localnicii şi martorii catastrofei de la Certej au putut vorbi deschis despre ce li s-a intamplat. Însă trecuseră deja două decenii, iar mulţi dintre cei care au trăit pe viu acele momentele cumplite din dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971 au plecat spre alte zari. Totusi intr-un colţ al cimitirului din localitate, câteva morminte şi gropi comune amintesc si acum, dupa ani si ani, de victimele dezastrului. Dupa o viata grea, plina de frustrari, sa le fie acum tarana usoara!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

646×404 Secretele comuniştilor

Categorie articol [ Guest Post, Istorie, Social ]
Tagged with: [ , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

3 comentarii la “Secretele comuniştilor”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 9 noiembrie 2020, 21:19   [#1]

    Nu găsesc cuvintele necesare pentru a „comenta” această tragedie. Tot ce pot spune e că tovărășii acelor vremuri s-au spălat pe mâini. Nimeni nu a fost vinovat de revărsarea iazului…

    La fel precum la Moldova-Nouă nimeni nu răspunde de faptul că orice adiere a Coșavei duce praful la vecinii sârbi. Cum care praf? Ăla păstrat „gospodărește” în iazul de steril rezultat în urma exploatării de la mina Suvarov.

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 9 noiembrie 2020, 21:37   [#2]

    Iar am comis-o, prietene Marc! Tot eu cu comentariile, de parcă n-aș avea ce face?

    Adevărul e că nu prea am treabă și de-aia comentez…

    Poate reușești să pricepi că „bătrânii” ca tine pot sta de vorbă cu „tinereii” ca mine mai des. Dan (gazda noastră) nu are nicio vină că noi „comentăm” atât de rar.

  • marc
    ... a scris la 10 noiembrie 2020, 6:39   [#3]

    Doar noi ce mai comentam sau..barfim!Restul?!De publicat nici nu mai vorbesc întrucât de asta se ocupa Dan.Fie mai des,fie mai Rar…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?