Încă o scrisoare fără adresant…

Îmi vin pe limbă tot felul de apelative, dar renunț la ele încercând să tastez cuminte și cu bun simț ceea ce simt:

Revolta e prima pe listă. Cum să nu mă revolt împotriva asaltului mârlăniei? Cum să nu mă opun imposturii ce ne sufocă destinele? Cum să accept minciuna devenită stăpână? Cum să mă las furat de speranțe?…

Rațiunea e pe locul doi. De ce mă opun asaltului mârlăniei? De ce lupt cu impostura? De ce accept stăpânirea minciunii?… De ce mă las jefuit de nădejdi?… E simplu: sunt un prost ce crede că poate schimba lumea întorcând mereu obrazul în așteptarea următoarei palme…

Realitatea de pe locul trei mă contrazice. Mărlănia, impostura, minciuna , hoția și mai ales nepăsarea celor mulți sunt regulile după care se conduce lumea prezentului… Cu cât ești mai nepăsător, mai mincinos, mai hoț și mai impostor, cu-atât ești mai credibil… Cei care cred că „întoarcerea” celuilalt obraz e o soluție, se înșeală. Am experimentat-o!…

Ce-ți mai rămâne de făcut? Bei și tu vreo două perechi de beri ca să-ți uiți ideile anacronice pe care, în sinele tău, le crezi progresiste. Postezi câteva comentarii în spațiul virtual cu speranța că se va găsi vreun prost (asemenea ție) să îți răspundă. În cazul că nu reușești să „obții” un răspuns, mai înghiți și câteve pahare de pălincă, că nu strică! …

Oricum, a doua zi vei fi comparat cu o maimuță beată…

P.S.: Trăim cu toții într-o lume „manelizată” ce nu mai ține seamă de valorile pe care ar trebui să le respectăm: adevăr, cinste, iubire… Minciuna a învins!…

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)