Scrisoare deschisă adresată tuturor semenilor!

viata life peisaj munte soare apus rasarit Scrisoare deschisă adresată tuturor semenilor!

Zilele trecute, mult prea călduroase dar și instabile, ca și cele de acum, mi-a murit (după îndelungi suferințe cauzate de o boală nemiloasă) o rudă apropiată. O verișoară pensionară, fostă profesoară și rămasă… domnișoară, f exigentă și cam aspră de felul ei, dar cam ne băgată-n seamă chiar și de către cei pe care i-a cunoscut de-a lungul vietii. (Dumnezeu, s-o odihnasca!) ! Puțini erau cei care o mai scoteu cândva din anonimat. Acum însă, după moarte, dispariția ei s-a constituit spontan, în eveniment major al urbei. Concitadini de toate vârstele, foști elevi, rude sau colegi de profesie, până și oameni care nici n-au cunoscut-o, i-au adus ‘jde brațe și coroane de flori în încăperea mortuară a unei biserici, iar unii s-au întrecut în cuvântări care mai de care mai omagiale, devenite șabloane, pline de laude scornite, prelungi și lacrimogene, fie acolo, în acel lăcăș de cult, fie, mai ales, la locul de veci!

Marcat și întristat de tot ce s-a ‘ntâmplat, am decis să scriu această scrisoare în viitor, nu doar pentru mine, ci pentru toți ce ce vor citi, probabil, cele inserate. În acest sens, voi începe cu o întrebare: de ce oare omu’e iubit, admirat, cinstit și lăudat numai după moarte, ci nu, cum ar fi normal, și când este în viață?! De asemenea, de ce ne place să supra-dimensionăm un simplu și firesc eveniment, transformând-ul în ceva rar întâlnit, atâta timp cât, ca să ne referim nu numai la cazul amintitului deces, când – se știe – că moartea nu iartă pe nimeni?! Doar orice trăitor de pe acest pământ, prin înseși legile naturii are un început dar și-un sfârșit, nu? Și atunci? Atunci, prin această scrisoare de viitor, încerc acum să le ofer, nu să le dau!, câteva sfaturi, în fapt, doar câteva simple păreri pornite din gândirea și sufletul meu. Cred că le vor fi de folos, salvându-i de unele erori.

Recompensele noastre în viață sunt în strânsă legătură cu modul în care contribum la binele societății, al oamenilor din jur. Lucru pe care ne este ușor să îl vedem la cei care au lăsat ceva în urmă lor. Decizia de a ajuta și lăuda pe cineva, trebuie gândită și făcută-n viață, cu un scop sau fără, iar scopul se măsoară în ce ne ajută și laudă pe cineva, trebuie gândită și făcută-n viață, cu un scop sau fără, iar scopul se măsoară în ce ne stimulează și ne îndeamnă s-o facem. Stimulii vin din mediul înconjurător și ne ghidează deciziile. Tot ceea ce am făcut și facem în viața noastră, unde mergem, ce mâncăm, ce gândim, unde lucrăm, câți bani câștigăm și cât vom trăi, este în raport cu acțiunile anterioare. Omul, are nevoie să înțeleagă că felul în care se comportă în anii ce-i trăiește, fie cu natura și societatea, fie cu familia sau singurătatea sa, este asul din mânecă spre o viață fericită…

Se știe, cred, că pentru orice realizare, primul pas este curajul. Iar viața se trăiește simplu, ca bucuriile să fie mari. Când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă, dispare! Niciodată să nu spuneți niciodată! Nu știi încotro te duce viața! Apoi, să nu vă plângeți în astă-viață, când-cum se mai spune-crucea va este grea. Căci D-zeu v-a dat-o, iar când nu mai puteți, v-o ia! Și de ce atâta falsitate și răutate?! Viață-i scurtă! Astăzi ești, mâine NU se știe!… Nu vă plângeți mereu de sănătate, de vecini, guvernanți, fondul de pensii și de cei dispăruți. În orice situație, pastrați-vă demnitatea! Pâna la sfârsit! Faceți-o, dragilor; este foarte important. Și nu uitați: dacă înca sunteți în viață, înseamnă că cineva are nevoie de dumneavoastră…

În fond și-n realitate, nimeni nu va cunoaște suferințele dv. sau ale celui dispărut, nimeni nu are cum să înțeleagă cu adevărat, pentru că încă nimeni nu a fost în locul vostru. Niciodată să nu vă credeți mari oratori, a tot știutori mai buni ca altcineva. Din pământ venim, și-n pământ, în acel loc fără aer și flori, ne vom întoarce. Există totuși o singură floare care nu se ofilește niciodată. Este frumusețea sufletească a fiecăruia dintre noi! Iar dacă vreți să existați și mâine în amintirile copiilor, nepoților și ale tuturor celor dragi, este absolut necesar să fiți prezent și astăzi, dar și-n zilele care urmează, în viața și-n preocupările lor!

Viața ce încă o trăim este unica fericire! Prețuiți-o nu în vorbe, ci-n fapte!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post, Social ]
Tagged with: [ , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »