Scrisoare către ţară – by Francisc Bouda

Domnule Dan,
Abuzez încă o dată de bunăvoința dumitale rugându-te să postezi pe blog rimele de mai jos.

Sunt conștient de faptul că ele nu se încadrează în profilul dorit de tine, dar îndrăznesc (totuși) să-ți cer publicarea lor.

Mulțumesc anticipat, chiar și în caz de refuz…

SCRISOARE CĂTRE ŢARĂ

Ţară făr-de viitor
Turmă fără de păstor
Ţară-a eternelor speranţe
Care mor

Ţară cu cârmaci păgân
Moşie fără stăpân
Mumă bună ce-alăptează
L-al ei sân

Diplomaţi de trei parale,
Arhitecţi de osanale,
Curlingăi, pupincurişti,
Haimanale,

Profitori, oportunişti,
Ţucălari şi securişti,
Indivizi fără morală,
Tupeişti,

Ţară plină de nevoi,
Chebelei şi Văcăroi
Ce-ţi târăsc bunul renume
Prin noroi,

Cât mai poţi s-asculţi de glasul
Hrebenciucilor corupţi
Fără să opreşti dezastrul,
Făr-să lupţi ?…

Cât mai poţi răbda jignirea,
Lipsa unui viitor,
Nesimţirea, umilirea
Ce ne dor ?…

Cât mai poţi răbda trădarea
Celor făr-de Dumnezeu
Ce-şi vând până şi onoarea
Pe un leu ?…

Blestemat tărâm al fricii
Areal preaplin de vicii
Ţară-a hoţilor şi plaiul
Mămăligii

Cât mai poţi lăsa minciuna
Şi bufonii ei hidoşi
Să-ţi danseze pe renume
În galoşi ?…

Cât mai poţi, indiferentă
Să priveşti la fii tăi
Cum, smeriţi, statui ridică
Celor răi ?…

Ţară făr-de viitor,
Turmă fără de păstor,
Plai al viselor ce mor,
Somn uşor !…

Autor: Francisc Bouda – anii 90 (Guest Post)