O misivă…

Dragul meu,

Ți-am scris de-atâtea ori ce mă frământă dar nu mi-ai răspuns niciodată. Te-ai mulțumit întotdeauna să lustruiești bocancii stăpânilor și să-ți astupi urechile. De data asta lucrurile chiar sunt pe tăișul cuțitului. Să nu crezi că poți câștiga renegându-ți înaintașii!

Când ți-am spus că am rămas slugile aceluiași stăpân, cu toată revolta pusă în scenă de regizorii momentului, m-ai „vindecat” cu gloanțe. Când ți-am spus că trăim într-o lume strâmb croită, mi-ai trântit ușa dialogului în nas. Când încercam să-ți explic că se naște un nou tătuc, nu m-ai crezut…

Ei bine, dragul meu, ce ne mai rămâne de făcut? Trăiască poporul român (adică noi) , în frunte cu tovarășul Dragnea! (aplauze prelungite).

Poate doar o ștampilă…

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)