Sceneta d-lui Dragnea

AsbDo47 Sceneta d lui Dragnea

Drept răspuns la “Cazul Valiza” dl. Liviu Dragnea a regizat, luni 5, nov. a.c., o mică (mare) scenetă la Palatul Parlamentului, chiar înaintea CEX-ului PSD, unde se anunțau “decizii neplăcute”! Prin aceasta, dumnealui a încercat să ridiculizeze investigația anunțată de Rise Project, după ce ziariștii publicației anuntaseră găsirea unei valize cu documente despre TelDrum.

Liderul PSD s-a prezentat în fața ziariștilor aflati in holul Parlamentului, cu două valize: una cu… gogoși și alta cu șase dosare, multiplicate, având pe coperta imaginea președintelui Klaus Iohannis, cât și diverse articole din presă în care se scria despre casele pe care le deține șeful statului. Altfel fie spus, un fel de disculpare prin… acuzare!

Despre ce s-a mai petrecut pe acolo, în holul Parlamentului, ne spune, între alții, și dl. Nicolae Voicu, într-un mic comentariu de pe pagina platformei “Republica”:

Jurnaliștii care înteleg că a face presă înseamnă a alerga după “mai marii” zilei pentru a le smulge declarații, au refuzat gogoșile oferite de Dragnea dar au “halit” pe nemestecate gogoașa din valiza micului fermier teleormănean.
Pe de altă parte, Ponta ne arată cât a fost el în stare să înteleagă din actul guvernării, adică nimic. El ne spune mai mereu că guvernarea însemna potlogăriile făcute de către “obrazele subțiri” la un pahar de șampanie sau prin întâlniri de tip conspirativ și tot Ponta, de astă dată procurorul Ponta, ne spune cum trebuie întocmit totusi actul de acuzare împotriva lui Dragnea: “Toată lumea din PSD și din afară știe foarte clar că Dragnea e Tel Drum“.

Tot în aceeași pagină, Florian Nicolăescu, notează: “Ar vrea el Dragnea, stapânul pe care îl slugaresti, ca și valiza de la Rise Project să fie plină tot cu… gogoși. Mi-e teamă însa (vorba vine) că nu peste mult timp se va desființa si postul de slugă, pentru că stapânul va primi valize cu gogoși la Jilava.” A fost, cum am mai precizat, o penibilă reacție a președintelui PSD după ce ziariștii au scris că “o valiză cu informații esențiale din interiorul corporației Tel Drum, la care procurorii DNA n-au avut acces când au percheziționat fizic și informatic sediul firmei, anul trecut, a fost găsită în zona rurală din Teleorman, de către un localnic, chiar pe proprietatea lui (n.n. Dragnea)“.

Ce a ieșit pâna acum din valiza găsită de “un localnic” din zona rurală a Teleormanului, cred c-o știe mai tot omul care citește presa sau măcar se uită, dacă n-are altceva de făcut, pe micile ecrane! Dealtfel, așa cum se vede și dintr-o poză alăturată (Foto: Rise Project) beția puterii aduce inevitabil mahmureală de a două zi, în care apari neras și mototolit, ca un brigand fugar… Cu excepția presei hrănite cu bobițe guvernamentale, care își imaginează că, dacă-și bagă capul în nisip, geamantamul dispare, toată lumea a găsit ceva util sau inutil de spus despre “Cazul Valiza”.

Dar dacă încercăm să privim mai în amănunt sceneta regizată de “conducătorul suprem” în clădirea Parlamentului, vom observa că într-un fel (sau dintr-o anumită similitudine) ea aduce cu… “Balada chiriașului grăbit”, de George Topârceanu! Mai exact, cu varianta voit modificată și adaptată de subsemnatul:

Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor saptamânile trec.
Ramâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul (ele) și plec!

Eu nu știu limanul spre care
Pornesc, spre Parlament (cu bagajul) acum,
Ce demon mă pune-n mișcare,
Ce taină mă-ndeamna la drum (asta o știm noi!).

Dar simt că m-apasă pereții (dar și dosarele penale!),
Eu sunt chiriaș (politician) trecător:
În scurtul popas al vieții
Vreau multe schimbări de decor (vor veni și astea, fără grijă…).

Am stat și stau la o conducere bună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Și ziua și noaptea pe lună (așa-s… îndrăgostiții!)
Priveam către țară și neam!

Când lumea venea la fereastră,
Țara părea că mă cheamă
Să-i văd în lumina albastră
Fantastica ură ce-o am.

Mai sus, într-o camera mică,
Stăteam, împreuna cu Codrin, mereu treaz
C-un moș, Meleșcanu și Daea,
un tuter care mereu nu pică

Iar dincolo, jos, la etaj
O doamnă mică, Viorica (cu științe multe)
Și-alături de ea, un burlac (mai străin),
Cică, un domn serios de pe la… “Culte” (adică… cultură)
Cu cioc și cu ghete de lac.

De-acolo, pe-o vreme ploioasă,
Mi-am pus geamantanele-n mișcare
Și-abia am ajuns, mai vere,
Cu ambele (bagaje), jos, în hol, la vedere.

Țin minte și-acum toată scena,
Privirea ziariștilor cu har…
În față stă coana I… a
Ceva mai încolo, un alt… prietenar.

Vedeam răsărind laolaltă,
Un zâmbet dar și-o ură de… drac,
Interioare cu ușa ‘naltă
Dar și mirarea celor ce tac.

Deși toamnă, pe-atunci înflorea iar liliacul
Și noaptea cădea parfumată
Umplând de miresme tot locul
Și holul cu-o boltă-nstelata!

Suportam ceasuri întregi iar coșmarul
Cu fiori, așteptând neclintit.
C-avea mai mereu gazetarul (îi)
Să pună întrebări cam tâmpit.

Târziu, când se dădură de-o parte
Mi se părea că visez…
Și iar am plecat mai departe,
De teamă să nu mă fixez!

Străine priveliști fugare!
Voi nu știți că-n inimă port
O groaznică frică de toate (dar mai ales, de pușcărie),
Parfumul trecutului mort…

Și-am stat pe acolo (deocamdată, nu!) o mulțime
Țiu minte… dar unde n-am stat?!
La domnul Tudorel, o persoană
Cu nasul puțin coroiat.

La doamna Dăncilă, pe… sofala(!?)
O, cum mă ruga să nu plec!
Mi-a spus chiar și cu jenă:
Mai vino, te rog, te aștept!

Pe Știrbei Vodă, lânga birtul lui… “mierea”;
Pe acolo, pe la DNA, pretutindeni, dar fără confort!
Acolo unde m-a dus puterea
Și același tainic resort…

C-așa mi-e viața – o goană,
Și astfel durerile vin, dar și trec…
Ramâneti sănătoși, mai, românilor,
C-o să-mi iau geamantanele (dar și… gogoșii!)
Și apoi, o să plec!…

Când va fi oare… minunea aceasta?! E cam greu de știut. Totuși, un amic, mi-a șoptit: “Atunci când Dragnea și-ai lui se vor duce d…… i! Iar ALDE și PSD vor dispărea, repede! ” Să sperăm pentru că, o știți deja, speranța moare ultima!… (foto;platforma “Republica”).

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post, Politica, Vocea poporului ]
Tagged with: [ , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

7 comentarii la “Sceneta d-lui Dragnea”

  • ... a scris la 9 noiembrie 2018, 16:54   [#1]

    Să-şi care sănătos valizele… cu rufe, către puşcărie.

  • marc
    ... a scris la 9 noiembrie 2018, 17:33   [#2]

    Asta am spus-o si eu! Dar, din pacate, se pare ca (exact ca si-n multe alte cazuri) ca si-n atât de mult discutatul si asteptatul proces al liderului PSD, treneaza! De ce? Pentru ca asa-i aici, pe la noi, unde se tot vorbeste, se promite dar nu se face nimic! Nici macar prin… traditia aia, super folosita care, pur si simplu-mi provoaca alergie!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 10 noiembrie 2018, 16:17   [#3]

    Un vis…

    Am adormit și am visat. Se făcea că sunt în rai și îngerii mă țin în brațe îndeplinindu-mi orice hatâr. Vreau bere, zic, și instantaneu plutesc într-un ocean de bere. Vreau tutun și imediat mă pomenesc cu un trabuc cubanez între buze. Vreau o blondă cu țâțe mari și nici nu apuc să mă gândesc, că mă și înec într-o mare de sâni. Vreau, vreau, vreau… Orice îmi doresc se și îndeplinește.

    Stai câta băiete, îmi spun. Dacă totul e posibil, de ce nu ai cere și „democrație”? Măcar un pic așa, uitucule ce ești! Și cer.

    Aaaa! îmi răspund îngerii! Păi asta nu ține de competența noastră. Noi îndeplinim doar dorințele individuale, nu și voința colectivă…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 10 noiembrie 2018, 17:51   [#4]

    Îmi cer scuze pentru comentariul de mai sus, Marc. E pe de lături de subiectul rândurilor tale. Nici nu știu de ce l-am scris.

    Trebuie să-mi fac și eu valiza, că acușica vine tanti cu coasa și mă taie de la rădăcină…

  • marc
    ... a scris la 10 noiembrie 2018, 20:23   [#5]

    Nu-i cazul, Francisc! Ești încă prea tânăr pt. ca să te gândești la așa ceva…

  • marc
    ... a scris la 11 noiembrie 2018, 14:17   [#6]

    Pune tu un ,,i”,acolo ,unde trebuie!…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 13 noiembrie 2018, 16:50   [#7]

    Nu mă gândesc, Marc. Doar constat inevitabilul. Știu foarte bine (și tu știi la fel de bine asta!) că zilele-mi nu sunt infinite. Mai contează dacă sunt prea tânăr?

    Sper că până își ascute doamna coasa să mai treacă măcar vreo 30 de ani…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »