Discriminarea etniei rrome este o realitate, chiar dac` foarte greu recunoscut`. Stereotipurile [i prejudec`]ile din mentalul colectiv, perpetuate de secole, contribuie la existent sa in continuare a acestui fenomen. Schimbarea mentalitilor este un proces indelungat dar admiterea Romaniei in Uniunea Europeana inseamna racordarea la valorile europene pe care va trebui sa le respectam. In acest sens, educatia pentru cunoasterea, intelegerea, acceptarea si valorizarea minoritilor trebuie generalizata, deoarece copiii vor fi cetatenii cu drepturi depline ai Europei.

Din cate se stie cele mai importante grupuri de tigani (rromi) traiesc in Romania, Bulgaria, Cehia cat si-n alte zone ale Europei. Insa de la un timp, exodul etnicilor tigani se indreapta tot mai mult spre Italia, Anglia, tarile nordice si mai ales spre Franta dar chiar si spre tari de pe alte continente…

Ce fac ei pe acolo, cu ce se ocupa si cum le e viata lor cotidiana este greu de stiut. Se stie totusi ca, intamplator sau nu, unii dintre ei comit si fapte care contravin normrlor legale, ceea ce determina autoritatile sa-i retrimita in patria natala. Ziarele descriu intoarcerea in Romania a rromilor din Franta cu cateva sute de euro in buzunar primiti de la autoritatile franceze.

“S-au intors “francejii” in Micul Paris – Coşbuc reloaded: L’hiver sur la ulitza (Coşbuc reîncărcat: Iarna pe ulitza)…

L’hiver sur la ulitza…
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-I dă pe toţi grămadă,
Înapoi.

Nu e cuşer, Dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.

Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.

Opt cercei cu dansul are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.

Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.

Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.

Un reporter vine-n grabă
Să Le IA un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.

Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.

Zice: -”Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.

Şi, degeaba NE-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.

Nu e mare socoteală
Că acasă NE-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris “! —

Asa o fi! Sper ca va placut. I Dar indiferent de preferinte, astept acum cuvenitele dv comentarii!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)