În țara asta, România, chiar toate-s pe dos?!…

Nu chiar toate, dar aproape toate, dacă avem în vedere multiplele încălcări ale legilor, nesocotirea unor dispoziții și hotărâri în vigoare, numărul exagerat de mare al inculpaților penal, agonisirea pe căi ilicite ale averilor, tâlhăriile, numeroasele crime cu autori… uitați, eludarea cu bună știință a adevărului și multe, multe alte asemenea realități ce vin – prin gravitatea și numărul lor – să confirme genericul de mai sus.
Este – se cuvine să precizez – doar o părere pur subiectivă, întrucât îmi aparține!
Iată acum – tot ca păreri personale – câteva exemplificări, aleatoriu alese, dintr-un noian de fapte petrecute – deci, și trăite de noi toți – în peisajul mioritic al ultimilor ani.

Să ne reamintim, pentru început, de falșii revoluționari, de cei care, pe cai frauduloase, au devenit peste noapte “luptători cu rol determinant(!?) în Revoluție“, chiar dacă unii din “meritoșii luptători” (CU CERTIFICAT!) se aflau atunci – în Decembrie 1989 – doar la vârsta coplilariei sau trăiau evenimentele… în fața televizorului! Suspiciuni asupra avizării acestor curioase stări de lucruri, au tot fost. Au existat mereu, dar nimeni n-a întreprins nimic! Au trebuit să treacă cca 27 de ani pentru ca Parchetul General să deschidă acum o binevenită anchetă!
Și încă o mostră de… treabă pe dos. Atunci, la Revoluție, au murit oameni. Oameni nevinovați! Cine și din ordinul cui au fost împușcați?! O întrebare la care nu s-a primit până acum nici un răspuns! S-a luat vreo măsură, a fost pedepsit cineva? Ei, ași! Totul a stagnat în așteptare. Deocamdată!…

Un alt exemplu, din alt domeniu…
De la un timp, Gazeta Sporturilor – unicul ziar, tipărit, din țară – pare să permanetizeze practica publicării (pe spații apreciabile) a fel de fel de anchete (interesante și bine ticluite, nu zic, nu) din varii domenii total străine fenomenului sportiv! Aceasta, desigur, în detrimentul sportului, așa cum, nu o dată, am mai scris! Repet, anchetele cu pricina sunt – prin documentare și probele aduse – utile, bine venite, dar nu într-un unic ziar, nu numai cu titlul, dar și cu menirea firească de a mediatiza activitățile pur sportive, nu? Și totuși, din acest UNIC ZIAR DE SPORT am mai aflat că, pe zi ce trece, tot mai multe baze și amenajări sportive – cândva o mândrie – fie că s-au degradat, fie că… au dispărut! Între multe altele, amintesc de Complexul Laromet, stadioanele din Urziceni și Medgidia (cu cca 30.000 de locuri și cu o multitudine de anexe și utilități), patinoarul “Mihai Flamaropol”, stadioanele Farul din Constanța și din Giulești, arena de handbal din Tg.Neamț și multe, multe altele până de ordinul zecilor! Dispărute, degradate sau – între timp – cu alte destinații, toate însă sub ochii indolenți ai celor de la Ministerul Tineretului și Sporturilor cât și ale altor organe abilitate prin lege! De altfel, Legea 69/2000 precizează, pe articole, sarcinile și răspunderile tuturor acestor persoane și instituții în păstrare integrității și bunei administrări a întregii infrastructuri spotive. Ce a făcut sau face în acest sens ministerul de resort? Bine, mersi! Ca și ceilalți factori abilități. Aproape totul (și toate) rămâne/rămân cum a/au fost. Aproape neschimbat, amorțit. În plus, ni se tot spune că “se lucrează de zor la reformarea sportului românesc”! Cu o astfel de “reformă”, pe lângă baza materială va dispărea probabil și sportul ca fenomen social!
Permiteți-mi acum o divagație. Din nefericire, sau din… obișnuita inerție, se degradează în văzul tuturor și sute de clădiri declarate “de patrimoniu”, multe dintre acestea, adevărate opere arhitecturale! De ce se întâmplă astfel? C-așa-i la noi, în România! Totul, pe dos!

Pentru a nu vă plictisi prea mult, acum, aproape de final, vă voi prezenta pe scurt și alte edificatoare dovezi de genul… totu-i pe dos!

Prima, provine dintr-un domeniu vital al vieții noastre sociale: cel al sănătății publice, aflat cum bine se știe într-o tot mai accentuată și gravă suferință! Din surse TV, suntem încunoștiințați că la Spitalul de Urgență Floreasca s-a înființat încă din 2013, o modernă și necesară secție pentru bolnavii arși. De atunci și până în prezent, secția cu pricina a fost inaugurată festiv și oficial de… trei ori. Dar nici o dată, n-a intrat în funcțiune! Nu, nu-i o glumă sau o păcăleală. E O TREABĂ ROMÂNEASCĂ. Pe dos!

Tot pe dos sunt și programele de sănătate, la indigo, ale PSD și PNL care – mai ales acum în apropierea alegerilor – prevăd și promit raiul pe pământ!
Bunăoară, pentru Capitală, PSD-ul promite “un mare și modern spital, Spitalul Republican Carol Davila” ce va fi mai mare decât Spitalul AKH din Viena și care va pune la dispoziția tuturor românilor, tratamente gratuite de înaltă performanță! Vor exista aici peste 3000 de medici, 16000 de angajați, 2000 de locuințe pentru personalul medical și studenți, un la fel de mare hotel, facultate de profil și câte și mai câte – toate în cel mult 2-3 ani! Oare poți să crezi într-un asemenea proiect, realizabil în 2-3 ani, cât timp de peste 25 de ani n-am fost în stare să construim un spital mai că lumea?!

Tot din surse TV, mai aflăm că un zbor cu avionul de la București la Iași durează cca 40 de minute. Dar, la destinație, pasagerii trebuie să mai aștepte încă 60 de minute pentu a intra în posesia bagajului! Timp în care, la o adică, poți să mai faci o cursă, pe aceeași distanță, ca să-ți procuri un alt bagaj!
Această hazlie situație, pare, la prima vedere, o glumă cu celebrul Bulă! Dar nu. E o realitate românească, cam… pe dos!

În sfârșit, o ultimă… dovadă, pe dos! Cel mai mare și, cică, mai popular (așa o fi!) partid politic – PSD-ul – are în fruntea sa un… condamnat penal, pretendent la viitoarea funcție de premier! Știți sau bănuiți cine e?! Asta cum este? Nu pe dos?!

Cum spune și strigătura, dintr-un cântec popular:
Tot de dos, pe dos
Fără cap, fără folos!

Dar într-o țară că a noastră, totul este posibil! România de azi pare să devină tot mai mult, țara tuturor posibilităților! Oare de aici provine și sloganul atât de mult vehiculat: “Fii mândru că ești român“?!
Mă întreb: poți să fii mândru cu asemenea lucruri, pe dos? Mira-m-aș!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)