România de ieri, România de azi

58376744 363115380964405 725751985856315392 n România de ieri, România de azi

Cata diferenta!

Fiecare dintre noi stie sau a aflat, mai mult sau mai putin, cate ceva din trecutul Romaniei. Cum era viata, cum traiau romanii. Daca insa vorbim sau ne referim la prezent, vom constata (fiecare dupa mintea sa) ca situatia nu-i prea roza. Cuauzele se stiu, se cunosc si le traim. Cum le suportam? Fiecare cum poate si cum da… din coate! De atata libertate! Da, libertatea-i garantata, prin lege, dar oare se respecta?! Asa ar trebui sa fie. Dar pentru ca, in multe cazuri nu e (precum si multe alte lucruri) unii dintre noi, internautii, isi deapana parerile, amintirile, recurgand la comparatii. Asa a procedat si dl Alin M “cel care a postat pe Facebook o interesanta si bine documentata comparatie cu referire exclusiva la trecutul si prezentul societatii romanesti. Citindu-le, m-am hotarat ca macr unele din ele sa vi le fac cunoscute si dumneavoastra, frecventii respectivului site (retele) de socializare. Iata-le, cu unele adnotari…

-Era o vreme în ţara asta când cine termina liceul şi intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, “Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat”. Daca-şi dădea şi doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu…
-Era o vreme, tot în ţara asta, când dacă vedeai o maşină pe stradă, ştiai că proprietarul a muncit ca s-o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau în alimentaţia publică…
-Era o vreme când dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 şi 16, te gândeai că este în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracu om, şi merge la doctor…
-Era o vreme în ţara când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
-Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea ori o sticlă de whisky la doctor, mascandu-le neîndemânatic în ziar, sub haină, convins că nu ştie nimeni ce-i cu umflătura aia.
-Mai era candva în ţara noastra când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
- La şcoală, copiii mergeau în uniformă, şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că ” este unul din ăia ce chiulesc sau nu le place şcoala” şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică.
-Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, ori să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, pentrucă nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă…
-Era o vreme în ţara asta când băieţii deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: ” ăsta e a lui Ilie de la sculărie. A termenat primul facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti.
-Deasemenea, tot în ţara asta, când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-au luat copilul la liceu
-Era o vreme în Romania când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moţ la bască, sau de unde te îmbraci…
-Era o vreme în ţara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: “Uite mamă, trece armata”.

Astazi…
*Astăzi, în ţara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice.
*Astăzi, în ţara asta, nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.
* In ţara asta, azi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată!
*Astăzi, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai… plicul.
*Astăzi, în ţara, când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipod-ul, “ifonul”, sau tableta.
*Astăzi, în ţara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu.
*Astăzi, în ţara asta, băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să “se învârtă” sau sunt “băieţi de băieţi deştepti” care obţin bani uşor din “afaceri” cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.
*Astăzi, în ţara asta, când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut.
*Acum, în ţara noastra, oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam pentru a se asigura că nu e nimeni să se uite în gunoiul amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă “la ţară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte, toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te miri că nu se dau cap în cap…
*Astăzi, când lumea aude de armată întoarce capul pentru că “Aştia au tras în noi în ‘989 şi acum au pensii nesimţite

“…

Oare ce va fi mâine?! -ma-ntreb. Ce si cum va mai fi aici, la noi, in ţara asta?

(sursa: Neagu Djuvara – fragment, “Era o vreme… “)

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post ]
Tagged with: [ , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

10 comentarii la “România de ieri, România de azi”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 24 noiembrie 2021, 0:31   [#1]

    N-am găsit altă replică, amice Marc… România de ieri nu se poate compara cu România de azi. Când spun România de ieri mă refer la cea dinainte de instalarea victorioasă a guvernului Groza, când zic România de azi spun despre „coalițiile” care ne tot vor binele…

    Pe când Patapievici se năștea…

    (de Adrian Majuru)

    Era în anul 1957. Un bătrân distins, cu pantofi uzați și salopetă murdară, mătura străzile orașului. Acum mătură străzile, dar nu întotdeauna fusese măturător. A fost diplomat în capitala Franței. Înainte…

    Într-o fabrică, nu contează care, un bărbat între două vârste căra şpanul strungurilor și era gluma muncitorilor deșucheați. Era „necalificatul” pentru că așa trebuia. Dar el nu fusese întotdeauna un muncitor necalificat. Fusese medic, profesor universitar. Înainte…

    Într-o toaletă publică, o femeie trecută de patruzeci de ani spăla cu o pânză de bumbac murdar pisoarele. Își ștergea fruntea de sudoarea putorii, dar avea o figură delicată. Ciudat. Pentru că nu întotdeauna fusese spălătoreasă de pisoare. Ci profesoară la liceul «Regina Maria», unde preda limbi clasice. Înainte…

    Într-un alt oraș, un alt bărbat împingea vagonetele cu cărbuni, deși puterile îi slăbeau. Era vagonetarul Minei Lupeni. Dar nu fusese întotdeauna vagonetar. Era I.D. Sîrbu, unul dintre marii scriitori ai țării noastre. Înainte…

    Nu departe de marginea Bucureștilor, în fostul bordel Crucea de Piatră, o tânără foarte frumoasă și foarte delicată își trăia existența predând ore de franceză, iar fostele curve, muncitoare necalificate prin uzinele patriei, o batjocoreau, dar ei nu-i păsa. Statul nu o angaja nicăieri pentru că așa trebuia. Din casa părinților ei a fost dată afară și acum locuia într-o cameră a fostului bordel. Dar ea, Sanda Tătărăscu Negroponte, nu trăise dintotdeauna aici. Fusese fiica unui mare prim-ministru al României. Înainte…

    Acolo mai trăia și soțul ei. Cultivat și manierat, cu o distincție care te făcea să întorci capul, era instalatorul cartierului. Pentru lavabouri și pisoare. Dar el nu fusese dintotdeauna instalator de pisoare. Ci unul dintre avocații promițători ai țării noastre, Ulyse Negroponte. Înainte…

    În acel an, când se petreceau toate aceste povești, s-a născut dl. Patapievici. A trăit frumos, în zonă protejată social și politic. Pentru viitorul copilului Patapievici nici nu se punea problema să ajungă vreodată să monteze pisoare sau să măture străzi. Nu! Pentru accederea protejaților de acest fel a fost distrusă România pe care o știam. Înainte…

    Ajuns om mare, astăzi, dl Patapievici consideră istoria poporului român o încrucișare de jeturi de urină, ale domniei sale, ale prietenilor domniei sale și ale altora, luptători în jeturi de urină, din plăcere, din plictis intelectual sau alterare fizică ori dracu îi mai știe. Pentru domnia sa, cultura română este periferică, născută din jeturile de urină ale istoriei altora.

    Problema cea mai gravă nu este jetul de urină al dl Patapievici peste poporul român, peste istoria sa, peste cultura sa și, mai ales, peste destinele distruse din vremea nașterii sale, ci faptul că domnia sa se urinează de la înălțimea funcției de director al ICR, de șef peste cultura română! Și spune asta fiind plătit din banii poporului peste care se pișă!!

    În toată această vreme, își sprijină gașca, promovând-o cu bani grei în afara țării, unde operele acestor mediocri mor de plictiseală în galantarele librăriilor. Dacă acest popor îi produce atât de multă greață atunci de ce nu-i este greață și de banii pe care-i primește pentru așa-zisele călătorii de promovare?! Dacă îi este așa de greață de poporul care-l subvenționează, atunci de ce nu-și dă demisia din funcțiile oficiale și să se retragă în turnul de fildeș al genialității sale?! Dacă e așa de bun, atunci de ce nu se stabilește în Occident?!

    Pentru că în țara mea, aceea pe care o știu eu, unul care se flendură nefiind nici una nici alta din ceea ce pretinde că ar putea fi, ar fi măturat cu siguranță străzile, ar fi făcut ghetele domnului Negroponte sau ar spăla pisoarele minerilor din Lupeni. Înainte…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 24 noiembrie 2021, 1:35   [#2]

    Unde ne e viața, prietene Marc? Am trăit-o aplaudând frenetic mărețele realizări ale marelui cârmaci și o încheiem așteptând cu limba scoasă mărirea pensiei pe care ne-o tot promit păcălicii democrației originale.

    Ia gândește-te un pic la șirul de premieri pe care i-a avut România în ultimii ani „democratici”: Ponta, Grindeanu, Tudose, Dăncilă, Orban, Cîțu….

    Câți dintre ei și-au făcut treaba pe care trebuiau să o facă? Eu zic că niciunul, dar părerea mea e subiectivă. Și-acu’ vine generalul Ciucă (sprijinit de o „coaliție” social-democrat-liberală și „binecuvântat” pas cu pas de președinte!) să ne aducă bunăstarea cea atât de mult așteptată!

    Cu Ciolacu șef la deputați, Cîțu mai marele senatorilor și Firea șefă la noul minister al familiei succesul „bunăstării” e garantat. Nu al nostru, ci al lor…

    Nu trebuie să fii de acord cu mine, dar eu tot trag o sudalmă: ‘tu-le mama lor de șnapani!

    Ca să nu merg la culcare cu ocara în gură, îmi spăl înjurătura cu niște spume blonde. Oricum nu-i pasă nimănui de modul în care îmi spăl păcatele…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 24 noiembrie 2021, 3:36   [#3]

    Păcate…

    Sunt un păcătos:
    M-am născut setos…
    De-aia duc în spate
    Setea de dreptate.

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 24 noiembrie 2021, 3:54   [#4]

    Șarlatanisme…

    Veniră unii să ne spună
    Că „coaliția” e bună…
    Și uite-așa, cu mult umor,
    Spuză și-au tras pe turta lor…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 24 noiembrie 2021, 4:05   [#5]

    Naivitate…

    Iar noi, naivi din cale-afară,
    (Ca să nu zic că suntem proști)
    Am pus la dispoziție-o țară
    În mâna tovarășilor foști…

  • marc
    ... a scris la 24 noiembrie 2021, 10:01   [#6]

    Mi-am pus intrebarea :d aca n-ai fi tu,Francisc,cine ar mai comenta ….prostioarele mele sau ale altora?!Ce-i drept,Dan nu poate fi niciodata ignorat,intrucat asta-i ,,jucarica”lui,iar noi doar o folosim si ne bucuram de ea(adica de …jucarica’).Ii multumim si-l rugam ca,in limita timpului disponibil,sa ne si acompanieze! N -am mai spus nimic de tine ,amice Francisc ceho-banatanu”,deoarece as fi nevoit sa folosesc (cu f mici exceptii)numai superlative! Esti mare,dle,fost tov,! Mare de tot!Ai un talent nativ de necontestat!…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 25 noiembrie 2021, 17:13   [#7]

    Te-ai gândit vreodată la varianta că de nu aș comenta pe-aici cititorii blogului (presupunând că ei există) ar fi fost mult mai vocali, Marc?

    Încep să cred că „măreția mea” ucide orice început de dialog. Ce altceva să cred? Nu mă încălzește cu nimic faptul că am „un talent nativ de necontestat” atâta vreme cât nimeni nu-l contestă.

    Dacă ar fi să mă auto-caracterizez, aș spune despre mine că sunt un individ pus mereu pe ceartă, în sensul bun al cuvântului. Nu mi-au plăcut niciodată lingușitorii (să nu înțelegi cumva că te bag în această categorie, la câte contraziceri am avut de când ne cunoaștem virtual!) și nu voi învăța vreodată să suport minciuna…

    Superlativele nu-și află locul într-o discuție virtuală, bătrâne Marc. Fiecare dintre noi are anumite calități, dar și multe defecte. În ce mă privește, am identificat un singur mare defect: îmi place prea mult berea blondă și de-aici mi se trag toate relele.

    Mulțumesc pentru aprecieri…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 25 noiembrie 2021, 18:27   [#8]

    Iluzii…

    În „măreția” mea
    Credeam că pot schimba
    (Fără să am respecte)
    Mentalități defecte…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 25 noiembrie 2021, 18:46   [#9]

    Defecțiuni…

    Când vine Ciolacu să-mi spună
    Că baterea palmei e bună
    Îmi vine să cred că-s defect
    Și-i spun să se ducă în rect…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 25 noiembrie 2021, 19:08   [#10]

    Traducere…

    Rectul în limbaj popular
    E „cur” și sper să fie clar
    Că PSD și toți limbricii lui
    Sunt devotați țucării curului…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?