România de azi şi cea de peste… 100 de ani

romania pe dos tricolor harta steag România de azi şi cea de peste... 100 de ani

De ceva timp (și tot să fie) nouă, locuitorilor acestei țări, tare ne mai place să celebrăm, să aniversăm și să marcăm, într-un fel sau altul, diverse evenimente! Firește, veți spune probabil, este un lucru bun, ce ține de preocupările normale ale fiecărui trăitor. Așa și este! Iată, nu demult am omagiat (sărbătorit) cu toții, Centenarul Marii Uniri…


… eveniment istoric și mult așteptat (dar și comentat). Săptămâna trecută, pe 11 ianuarie, alt centenar: 100 de ani de la înființarea UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România), celebrat mai ales de slujitorii condeiului, de cei ce ne oferă zilnic, în scris, vorbe sau imagini, noutățile cotidiene de care nu ne putem lipsi. De la marcarea evenimentului va ofer, spre vizionare, și clipul alăturat:


Vor urma, desigur, și alte, multe alte asemenea festivități prilejuite de diverse sărbători. Fie istorice, cultural-sportive, politice etc. Toate sunt bune și la timpul lor. Dar mă întreb: acum, în anii ce-i trăim (care vin și trec), chiar nu ne putem bucura de nici-un alt fel de festivitate care, măcar parțial, să marcheze o realizare vitală, ceva absolut necesar omului și societății în general?! Se pare, ba se și poate lesne constata că, NU! Acum, altă întrebare (!): de ce oare?! Răspunsul adevărat, deci real și explicit, numai cei pe care i-am ales cândva ni-l pot furniza! Până atunci (oare când va fi?!) se poate spune că, mai zilele trecute am trăit totuși un astfel de moment.

Am avut cu toții satisfacția preluării oficiale (și festive) de către România a președinției UE! A fost cu adevărat un eveniment istoric, mult așteptat, dar umbrit (pe alocuri) de câteva regretabile (și… tradiționale!) disfuncționalități, așa cum, parțial, am și precizat într-un precedent articol. Am omis însă una, de loc de ne luat în seama. În timp ce pe scena Ateneului rosteau discursuri “despre demnitate națională” personalități politice precum Viorica Dancila și Florin Iordache, iar în sala erau prezenți politicieni condamnați penal pentru corupție precum Adrian Severin sau Adrian Năstase (În rândul al doilea, chiar în spatele președintelui Parlamentului European, s-a aflat Victor Dancila, fiul premierului. Într-o ținută lejeră, fără cravată și descheiat la cămașă, fiul premierului a fost așezat pe același rând cu Emil Constantinescu, Valer Dorneanu sau Mihai Busuioc. Acesta din urmă este chiar șeful lui Victor Dăncilă, la Curtea de Conturi. În spatele fiului lui Dăncilă se afla fostul ministru Adrian Severin (eliberat condiționat din închisoare în urmă cu mai puțin de un an!), un grup de intelectuali români de marcă (Mihai Sora, 102 ani, oldie but goldie), Dan Grigore, Nicolae Prelipceanu, Andrei Oișteanu și câteva mii de alti cetățeni, protestau pro-UE și anti-PSD, pe o vreme câinoasă, în Piața din față Palatului Regal, într-un țarc, păziți de jandarmi!!? Totuși, pe o clădire de lângă Ateneu, protestatarii au proiectat un mesaj luminos: “We want EU, PSD wants în Russia“.
Vă las pe dv să comentați… întâmplarea!

Halal demnitate! Dar mergem înainte cu celebrări și festivisme, cu povești și… povestioare, cu minciuni și vorbe goale! Din nou, iar-o… altă întrebare: până când ?! Pan’n alt Centenar! Cum va arăta România atunci, care va fi mentalitatea românului, ne spune și… presupune un recent sondaj intitulat: “România peste 100 de ani“, realizat de compania de consultanță D&D Research și publicat în presă. Atunci, peste un secol, românii nu se mai văd folosind smatphone-ul, pe motiv că acest gadget (excesiv utilizat în prezent) va dispărea. De asemenea, se așteaptă (presupune) să facă trecerea de la automobilul traditional (!), cu motoare cu combustie internă, la automobilele care… se vor conduce singure!? În același timp conaționalii noștri n-o să mai meargă la cumpărături, întrucât totul va fi rezolvat online.

Pe plan politic-social, așteptările românilor de la stat se vor diminua tot mai mult. Ei nu vor mai aștepta, ca acum!, autostrăzi, spitale, școli sau sisteme de educație moderne care să fie produse de stat. Rezolvarea se va materializa prin forțe proprii, prin intermediul unor tehnologii sau prin intermediul… rețelelor de socializare! Deci, Facebook-ul cât și celelalte surate, nu vor dispărea! Stați liniștiți! Aceasta în eventualitatea că veți trăi până atunci! Eu v-o doresc, dar e cam greu de crezut deoarece, așa cum prevede studiul sus amintit, orizontul de timp: o generație, adică cca 30-35 de ani!

În sondaj sunt trecute (prevăzute) și alte, să le zic, minuni, pe care din lipsă de spațiu (și nu numai) nu le voi aminti acum. Doar o singură excepție… tradițională: românii se văd în continuare pe la piață, făcând grătare în weekend, mâncând mici, bârfind (pe un eventual și presupus nou… Dragnea sau PSD!) și consumând bere la terasă! Așa că, amice Francisc, știindu-te mare consumator de bere, ai șanse mari! Doar D-zeu să te ajute că să ajungi până atunci!…

Deocamdată, revenind la contemporaneitate, și mulțumiți că măcar pentru câteva minute am… visat frumos, noi cei de acum, din 2019 cât și din anii care (tot eventual) vor mai urma, trebuie să ne mulțumim cu ce ne-a fost dat să avem (și să suportăm), plus cu eterna speranța de mai bine! .

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)


Categorie articol [ Guest Post, Vocea poporului ]
Tagged with: [ , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

7 comentarii la “România de azi şi cea de peste… 100 de ani”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 ianuarie 2019, 20:35   [#1]

    Acest comentariu nu are nicio legătură cu subiectul abordat de tine în articol, Marc. Îl scriu doar pentru că am reușit (ca de obicei) să-mi înec frustrările în două perechi de pixle Timișorene. Sper să-mi înțelegi rătăcirile. Urmează niște rime…

    Stare de fapt

    Când minciuna stă la masă
    Și-adevăru‘-i spus pe dos
    Lumea noastră „virtuoasă”-i
    Doar un os doar bun de ros.

    Când minciuna e regină
    Curtea regelui e plină
    De-impostori și de afoni
    Și de zâmbăreți bufoni.

    Când minciuna e stăpână
    Peste tot și peste toate
    Cum să ne-luăm în mână
    Destinul nostru, nepoate?

    Parșivilor nu le pasă
    De poporul „păcătos”
    Câtă vreme stau la masă
    Și mai au un os de ros.

    -15 ianuarie 2019- ora 20 și jumătate-

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 ianuarie 2019, 20:44   [#2]

    P.S.: Despre România de azi nu prea mai am ce scrie. Despre România de mâine, nici atât. Viitorul e în mâinile urmașilor mei…

  • Marc.
    ... a scris la 15 ianuarie 2019, 21:18   [#3]

    Ce sa mai vorbim,draga Francisc?!!Am tot spus-o și o spun:ASTA-I!Ne place sau nu,deocamdata n-o putem schimba.Clar!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 16 ianuarie 2019, 15:19   [#4]

    Tocmai asta e problema, Marc, că nu putem schimba ce vrea „poporul”! E „democrație” și „majoritatea” (i-auzi, vreo trei milioane jumate dintre cetățeni) a ales PSD-ul tovărășesc, c-așa-i jocul pe la noi.

    Suntem prea puțini (îndrăznesc să spun asta) din ăia ce ce cred că o societate prosperă se construiește pe temelia muncii, cinstei și a adevărului, nu pe minciunile, hoțiile și promisiunile deșarte propagate de Dragnea și ai lui tovarăși.

    Vezi? De-aia îmi place berea. Bei una și instantaneu devii poet, iar rimele curg gârlă. Chestia e că rămân cu rimele în tastatură și râgâiala în gură. Unor concetățeni nu le pasă că România se duce de râpă. Și sunt prea mulți, din păcate…

  • Marc.
    ... a scris la 16 ianuarie 2019, 20:33   [#5]

    Dacă -mi spuneai atunci ,când eram tânăr ca berea te face poet,eram în stare sa beau conținu! N-am stiut-o!Acum e mult prea târziu. ..Te citesc și te admir pe tine si-mi e deajuns!

  • ... a scris la 21 ianuarie 2019, 22:50   [#6]

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 22 ianuarie 2019, 0:29   [#7]

    Chiar așa, Dane, vorba filmulețului: ce s-a-ntâmplat cu noi în ultima sută de ani? Străbunicii au luptat în tranșeele primului război, bunicii pe fronturile din Rusia, părinții au fost obligați să accepte rânduiala societății socialiste impuse de marele frate de la Răsărit, generația noastră a făcut o „revoluție” și copiii (ai noștri, desigur) și-au pus bocceluța pe băț.

    În 1918 s-a destrămat un imperiu și (cică) s-a născut România Mare. După 100 de ani România moare ucisă de minciuna și impostura conducătorilor ei. Crezi cumva că viitorul nostru depinde de păcălicii vremelnici ce conduc în prezent țara? Eu nu…

    Dacă vrem să avem un viitor atunci lucrurile trebuie limpezite. E musai să-i înlăturăm pe mincinoșii din capul mesei. Ce facem după aia? Vedem pe urmă…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »