Daca religia, credinta, in statele occidentale poate chiar inseamna ceva, “credinciosii” occidentali fiind mai putini decat la noi insa mult mai civilizati, in Romania pana si in acest domeniu avem o “credinta” absolut autohtona, speciala, la fel cum stau de fapt toate lucrurile in tarisoara asta a noastra de 2 lei …

Daca in perioada comunismului in Romania credinta a fost acceptata oarecum “fortat” deoarece autoritatile statului din aceea vreme nu putea sa mearga chiar atat de departe incat sa interzica religia, dupa revolutia din “89 religia a fost pusa din nou la “loc de cinste”, inclusiv politicienii romani de dupa “89 se “faleau” prin aparitiile TV ca sunt… credinciosi. Poate ca si ei poarta o parte din vina … Astfel, dupa “89 a devenit “trendy” sau “la moda” sa fii credincios “declarat” …

Asa ca, prostimea din Romania s-a apucat si ea sa fie “la moda”… Si uite asa, au aparut atarnate de gatul unor “credinciosi” romani, lanturi de aur impresionante, de sute de grame cu medalioane care simbolizau “sfanta cruce” sau pe Iisus crucificat … Deh, trebuiau sa “afiseze” faptul ca ei sunt… credinciosi.

La fel, ca sa nu lipseasca de la vreo “manifestare sfanta”, isi scot limuzinele de zeci de mii de euro din parcare, isi pun gratarele, micii si berea in portbagaj, si se duc in pelerinaj la cate-o manastire, unde pe melodiile “crestine” ale lui Florin Salam, Nicolae Guta, Printesa Ardealului si avand ca sunet de fundal intre pauzele dintre melodii, sfaraitul gratarelor, carnatilor si micilor, se pun la baut bere si la un… cuvios dans din buric.

Si-atunci, ma intreb retoric: oare un astfel de popor, nu-si merita cu varf si indesat soarta ?