Trebuie să spun, de la bun început, că fenomenul sportiv m-a atras de când mă ştiu! Atracţie concretizată atât ca practicant şi, deopotrivă ca simpatizant al multor discipline sportive. Am văzut şi văd sportul că “O RELIGIE A FIZICULUI” (am citat din Ovidiu Kerekes) şi, mai ales, ca “UN DRUM LUNG, CARE TE DUCE LA ÎNĂLŢIMI NE MAI ÎNTÂLNITE” (Seneca). Cu mare regret constat că acum, pe timp ce trece, SPORTUL, ca fenomen social, a luat o altă cale. Cea financiară! A Început să semene cu un fel de tarabă! Dai..atât, joc.Nu, nu mai joc! Cam aşa ceva…

Chiar deunăzi, am citit în Gazeta Sporturilor un comentariu semnat de Cristian Geambasu, în care autorul amintea, între altele, de … tocmeala din zilele premergătoare jocului de fotbal Grecia-Romania, dintre conducerea federaţiei de resort şi lotul de jucători! Să vezi (citeşti) şi să nu crezi! Citez: “Preambulul întâlnirii l-a constituit un discurs motivaţional al şefului federaţiei, după care s-a trecut la lucrările serioase. FRF a prezentat o variantă de recompensă, jucătorii şi stafful au venit cu propria versiune.” (Am încheiat citatul)

Deci, cam ce vă spuneam mai sus! De la acelaşi semnatar mai aflăm că “Întrevederea a durat mai bine de o oră şi jumătate, semn că jucătorii împreună cu stafful sunt negociatori excelent antrenaţi în materie de drepturi băneşti. Aici, băieţii joacă mereu la cel mai înalt nivel.”
Sunt chiar maeştrii, completez eu, mai ales că, pe lângă această “modestă”… recompensă, “săracii” jucători mai câştigă de pe la echipele de club, sume astronomice, comparativ cu orice modest muritor de rând!

Nu doresc să fiu înţeles greşit! Recompense băneşti se mai dau şi s-au dat şi-n alte timpuri. Dar ca recompensă după jocul prestat, nu înaintea disputei! Altfel, cum oricine-şi dă seama că toată treaba seamănă a TOCMEALĂ. Ca la taraba din piaţă!

În sfârşit, acesta-i un exemplu. Un umil exemplu aş spune, de cam ce se petrece în sportul din zilele noastre. Doresc să vă mai reţin eventual atenţia, cu încă o mostră. Nu bănescă (cu toate că şi acolo, în disciplina sportivă pe care o voi aminti, se câştigă COLOSAL!)… Ci, mai mult, sub aspect moral. Etic.
Tot în zilele din urmă am văzut (şi m-am crucit!) cum o tânără tenismană, aflată-n mare vogă, apare în public cu o masivă gardă de bodyguarzi! De ce oare e nevoie de aşa ceva?! În toată viaţa mea nu am întâlnit (fireşte, atât cât am avut ocazia să-ntâlnesc) un caz asemănător. Şi, slavă D-lui, am întâlnit mari (cu adevărat) vedete ale sportului românesc: Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Tiriac, Gh.Gruia, I.Voinescu, etc, etc.

Acum, la final, am să reproduc două citate.
“Un sportiv adevărat e un cavaler în toate manifestările vieţii” (Liviu Lebreanu);
“Sportul nu construieşte caracterul, ci îl dezvăluie” (Piere de Coubertin).

Eventualele comentarii, le faceţi dumneavoastră!…

Autor: Marc Ciubotaru (Guest Post)