PSD și PNL, aceeași mizerie!
Cel puțin în teorie, PNL-ul ar trebui să fie alegerea firească a celor care muncesc în țara asta, a întreprinzătorilor privați, a celor care “produc” bani pentru statul român. Doar că, asta numai în teorie…
Pentru că în practică sunt la fel ca ăștialalți din PSD. Nepotisme, funcții ce se dau pe grade de rubedenie iar “fata lu’ tata” ajunge să conducă tineretul liberal din România. Care tineret liberal… “vai de steaua lui”, cum zice o vorbă “modernă” românească.
În opinia unor astfel de tineri “liberali” – ajunși… n-am idee cum, pe ce criterii(?), să facă parte din organizația unui partid politic – PNL cică este partid de stânga! Măi oameni, probabil așa o fi și nu ne-am dat noi seama?
Mie unul, mi-e rușine și silă de ce văd! Încercam să mă amăgesc că, poate, poate, cumva-cândva, PNL-ul va deveni un partid serios. Se pare că atât prezentul cât mai ales viitorul acestui partid este iremedial compromis! Cu așa specimene ce-l reprezintă ca partid, altă concluzie nu poate fi trasă.
Drept urmare, pare-se că sloganul de pe pancardele afișate pe la anumite proteste de stradă este cât se poate de real și adevărat: PSD și PNL = aceeași mizerie!
5 comentarii la “PSD și PNL, aceeași mizerie!”
„Viitor de aur țara noastră are”, vorba poetului, Dane. Tinerimea intervievată o confirmă. Oh, Doamne! Ce-am fost și ce-am ajuns? Vai de capul nostru, da’ mai degrabă vai de capul lor!
‘Geaba se dă peste cap Pătraru ca să deștepte nația, că nu mai e nimic de trezit. Am ajuns (după 27 de ani de „democrație originală” á la Iliescu) un popor de inculți. Și ne mai plângem că pensionarii sunt de vină!
Unde ești tu, Țepeș Doamne?
Ici, la noi în România
(Verde-a spun, deși mă doare)
De ar înflori prostia
Toată țara-ar fi în floare
Și-ai zări, cât vezi cu ochii
Numai câmpuri înflorite
Numai ii și albe rochii
Cu prostie-mpodobite
Și ici-colo o poiană-n
Care iarba tot mai crește
Fără să-și afle prihană
Că mai simte românește…
P.S.: Pe bune, Dane, aceste rime le-am scris în 1997.
Cred că mă știi îndeajuns de bine ca să pricepi de ce postez încă un comentariu, Dane. De data asta n-am nimic de spus și „apelez” la arhiva mea de gânduri scrise cândva. Uite ce-am găsit:
O nulă…
Ne tot furăm din cap vechea căciulă
Și, înotând în valuri de rahat,
Noi nu pricepem că o biată nulă
Ori zero face nula la pătrat.
Când vine (filosofic) câte unul
Să ne explice ce-avem de făcut
Noi nu-l pricepem nici să tragi cu tunul
Și nici nu știm ce-avem de priceput.
Ne mulțumim cu strâmba noastră lume
Și ne-adăpăm din marea de minciuni…
Neaveniți, ce n-au pe lume nume,
Ne-nvață cum să credem în minuni.
Și amețiți de-așa harababură
Nici nu mai știm ce e adevărat:
Că-o nulă înmulțită cu-altă nulă
Dă rezultat un zero la pătrat!…
-9 mai 1997-
Merg… și după 20 de ani. Înseamnă că nu s-a schimbat nimic.
Ceva s-a schimbat totuși, nea Dan: vârsta noastră. Restul a rămas neschimbat… Noapte bună și vise frumoase, căci mâine am treabă ca de obicei!