Proteste-n zadar…
Rezolvă ceva „ieșitul” românilor în stradă?
Cu riscul de a fi catalogat drept fan al lu‘ Dragnea, spun cu toată răspunderea că protestele stradale ale românilor (pe drept nemulțumiți de felul în care înțelege „coaliția” PSD+ALDE să își exercite guvernarea) nu rezolvă nimic, indiferent de numărul celor ieșiți pe bulevardele patriei. Că sunt 2.000, 20.000 sau 200.000, pentru guvernanți e totuna…
Vocea străzii e pentru ei ca un schelălăit de cățel legat de cușca din spatele vilei (ce nu a învățat încă nici măcar să latre, darmite să muște) în fața „rottweilerilor” ce păzesc ușa blindată de la intrare. Sunt atât de mulți câini de pază travestiți în „dalmațieni” încât orice încercare de înlocuire a dulăului din fruntea haitei e inutilă: te scapi de cel mai pătat și imediat îi ia locul altul cu pete mai mari.
Oițele behăie (bosumflate că le e interzis păscutul ierbii mănoase a democrației), cățelușii scheaună (dând din coadă bucuroși că stăpânul nu e chiar atât de zgârcit precum credeau) iar pe „lupi” nu-i doare nici măcar sub coadă. O dată la patru ani promit (cu repetiție) vreo două fire de iarbă și câteva oscioare, ca să se lingă pe gură și oițele și cățeii…
O vorbă din popor glăsuiește că „nu mor caii când vor câinii”. Încă o dată s-a demonstrat că înțelepciunea populară e de necontestat: caii Jandarmeriei Române au „defilat” la trap pe lângă „schelăitul” cu pretenții de lătrat al celor nemulțumiți.
Las de-o parte „animăluțele” de care m-am folosit în încercarea de a mă face înțeles și pun o întrebare: de ce ne revoltăm împotriva celor pe care „i-am ales” cu mâna noastră? Aaa! Nu i-am ștampilat noi, ci doar vreo trei milioane și-un pic dintre-ai noștri? Da‘ restul? Unde-i restul? E tăcere, vorba lu‘ „șeicspir” (Shakespeare, adică).
Enigma nu se rezolvă nici cu mersul la urne (știți cu toții cum se manipulează voturile), nici cu proteste de stradă. Soluția („ultima soluție, încă-o revoluție”, ca să mă țin de lozinci) e impunerea bunului simț. Sau, mai simplu spus, oamenii cu obraz să fie respectați…
Deocamdată, nu e cazul. Întrebarea e: cum facem ca cei binecrescuți să ajungă în frunte? Răspunsul e simplu: îi alegem! Problema e că nu prea avem de unde…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
5 comentarii la “Proteste-n zadar…”
Mulțumesc pentru promptitudinea cu care ai postat rândurile mele, Dane. Mulțumesc și celor 7 cititori ce le-au apreciat.
Fiindcă-mi plac rimele (știați deja asta, nu?) , transcriu aici câteva potriviri de cuvinte scrise în urmă cu două decenii:
Fără nume…
Motto: „Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic”
-- Mihai Eminescu -- Epigonii -
De la marea rebeliune trecu parcă o vecie
Deși nu trecură încă nici măcar abia opt ani…
Îngroparăm comunismul, împușcarăm pe tirani
Laolaltă cu naivii care au dorit să știe
Adevărul ce nu face astăzi nici măcar doi bani.
Au murit tineri o droaie și muriră , vai, în van
Încercând din negrul nopții lumină să ne aducă;
Marea de minciuni sfruntate încercând înot s-o treacă
Fără frică de furtună, fără teamă de-uragan,
Conștienți că adevărul nu mai are cum să tacă…
-„poezie” neterminată nici în prezent-
Mi-a placut articolul si comentariile.
Mă scuzați că revin: cum nu avem de unde? Păi Năstase și Voiculescu-s numa’ buni să ne reprezinte. N-au mâncat usturoi, deci nu le pute gura. E, ce dacă au stat un pic la mititica? Tocmai de-asta aveau nevoie ca să-și arate talentul literar. Roșca Stănescu e purtătorul lor de minciuni perfect.
Iar Mălin Bot (ziaristul fără de redacție) să-și pună, nene, surdină la trompetă, că prea pune întrebări la care nu primește răspuns. Ai-ai-ai de capul nostru…