19 aprilie 2017 – o zi de ținut minte…

Cine ar putea crede că această zi seamănă cu ajunul Crăciunului? Afară ninge ca-n povești, mai că-mi vine să mă duc în pod să caut schiurile…

Mă uit pe geam și nu-mi vine să cred ce văd. Mă gândesc că am vedenii, dar nu… E real: ninge ca-n decembrie.

Ultima dată cu ninsoare în aprilie pe care o țin minte a fost acum vreo 12-13-14 ani, pe 17. Interesant e că nu țin minte anul dar îmi amintesc perfect data. A nins atunci vreo 20 de centimetri peste pomii înfloriți.

Ninsoarea asta din miez de aprilie mă face să uit de toate durerile. Uit și de salariul minim, și de căsătoriile gay, și de avorturile făcute într-o veselie de muierile patriei, și de palma părintească trasă cu iubire peste curul copiilor, și de familia tradițională. Uit și de propria-mi persoană. Ninsoarea asta mă face doar să-mi amintesc de copilărie.

Șterg cu colțul batistei lacrima ce se încăpățânează să-mi ude obrazul și-mi aduc aminte de bunica ce m-a crescut. Fie-i țărâna ușoară! Încerc să nu mă mai gândesc la trecut, dar nu prea reușesc. Amintirile mă răvășesc…

Oricum, ninsoarea asta de aprilie trebuie consemnată. Nu se întâmplă oricând, e o excepție…

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)