Ştirea a apărut în toată presa din România, în urmă cu ceva vreme: Judecătorii CCR au decis că primarii condamnați la închisoare cu suspendare își pierd mandatul. Până aici, totul este în regulă şi are logică.

Care logică? Aceea că, o condamnare este … o condamnare, indiferent dacă aceasta este cu suspendare sau cu executare.
Judecând altfel, nu are importanţă dacă ai omorât 5 oameni sau ai omorât un singur om, tot criminal te numeşti. La fel, nu are importanţă dacă ai furat 100000 de euro sau 1000 de euro, tot hoţ te numeşti.

Președintele interimar al Curții Constituționale, Valer Dorneanu, a explicat:

Am avut în vedere că s-a creat un regim discriminatoriu și că soluția pe care a ales-o Parlamentul ar fi deturnat scopul legituitorului, acela de a apăra integritatea, responsabilitatea funcției de ales local. Suspendarea este tot o formă de executare a pedepsei…

Numai că, nu găsesc logica în următoarea situaţie:
– primarul (sau orice ales local), este ales de popor. Dacă a fost condamnat la închisoare (indiferent dacă, cu sau fără executare), îşi pierde mandatul. Ok, este cât se poate de normal, de firesc, de logic;
– parlamentarul, este ales tot de popor. Dacă a fost condamnat la închisoare, acesta nu-şi pierde mandatul!
De ce, unii aleşi sunt trataţi într-un anumit fel, iar alţi aleşi sunt trataţi preferenţial? Aceasta este echitatea în faţa legii?

Adică: să ai în funcţie un primar condamnat penal, este un lucru rău, nu? Dar să ai în funcţie un parlamentar condamnat penal, nu mai este un lucru rău?