Sau mai bine zis, cum era să rămân fără prăjituri de Paşte. Este prima dată când mi se întâmplă aşa ceva şi-mi pun oareşce semne de întrebare … ca de exemplu: îmbătrânesc?

De ani buni de zile, am renunţat să mai facem prăjituri acasă, pentru că durează prea mult, efortul este prea mare şi, nu-i aşa(?), suntem comozi. Da, sunt adeptul mâncatului sănătos şi al mâncărurilor gătite acasă, din ingrediente naturale alese cu grijă (atât cât se poate), însă am renunţat la ideea de a face prăjiturile acasă pentru sărbători. Asta nu înseamnă că, în casă nu se mai fac prăjituri deloc. Ba da, se mai fac din când în când, atunci când există timp liber la dispoziţie (şi chef), însă dacă înainte de sărbători, printre multe altele (miel la cuptor, ciorbă, chifteluţe, etc) te mai apuci şi de făcut prăjituri, îţi cam piere pofta de sărbători pentru că eşti prea obosit şi ai vrea să te odihneşti. Aşa că, ne alegem câte o cofetărie nouă, facem comandă înainte cu aproximativ o săptămână (de Paşte, de Crăciun, etc), după care mergem să ridicăm prăjiturile. La fel şi anul acesta …

Doar că, în acest an, am ales o altă cofetărie, respectiv o cofetărie situată într-un mall. Pentru că am mâncat odată acolo nişte prăjituri şi au fost foarte bune. Am făcut comandă acolo …

Şi evident, urma să ridicăm prăjiturile. Am mers eu în mall, după ele … Am ridicat din cofetărie cele trei cutii de carton cu prăjituri, iau liftul şi cobor în parcarea subterană. Cum aveam mai mutle chestii în mână (chei, portmoneu, telefoane, borseta, etc) şi aveam amândouă mâinile ocupate, primul lucru pe care l-am făcut a fost să pun cutiile cu prăjituri … pe maşină! Sus, în dreptul uşii şoferului, lângă trapă. După care, deschid uşa şoferului, îmi pun toate lucrurile în maşină, bag cheile în contact, pornesc şi … dus am fost!

Nu ştiam de ce mă claxonează lumea şi-mi face cu farurile!? Iniţial mi-am zis: “e clar, nu pe mine mă claxonează, doar n-am făcut nimic“. Văd că ăştia insistă … Şi-atunci îmi pică fisa: eu mergeam cu cutiile de prăjituri pe maşină! Opresc imediat pe dreapta, iau cutiile şi le pun în maşină. Noroc că n-a căzut absolut niciuna pentru că nu apucasem să merg cu viteză … Altfel, rămâneam fără prăjituri de sărbători.
Şi este prima dată când mi se întâmplă asta! De obicei sunt foarte atent, grijuliu, nu sunt nici pe departe vreun apucat sau un împrăştiat! Şi totuşi … Probabil, vârsta începe să-şi spună cuvântul …

S-aveţi sărbători fericite!