Și totuși, ce și pe cine propuneți?!

502013308 univ lsr lg Și totuși, ce și pe cine propuneți?!

Vorbiți în inima voastră… și tăceți.” (anonim)

În urmă cu peste trei decenii, după acel istoric Decembrie ‘989, mai tot românul se bucura și spunea: “Gata, ne-am cucerit libertatea mult visată“! O bucurie cvasi generală cuprinsese întreaga țară. Dar, ca orice-n viață, totu-i trecător. Așa că, bucuria a trecut (mai rapid de cum venise), iar românului de rând i-au rămas, din nou, doar… vise! Vise și speranțe pe fondul unor convulsii social-politice de care-mi este și greu să mi le mai reamintesc.

Cu timpul, pe alocuri, unele lucruri s-au mai aranjat, chiar dacă societatea românească s-a tot dezbinat mânată din umbră, sub acoperire, de dictonul: “Dezbină și domina“. Așa s-a și întâmplat. Foștii, ajutați (tovărășește) de urmașii lor dar și de… “noua generație” de profitori, au făcut din țară și popor aproape tot ce au dorit ‘mnealor. Noi, naivi sau creduli, derutați sau ignoranți i-am urmat în tot ce-au spus: vorbe goale și minciuni, planuri de adormit copii și sperante-n viitor. Și iată așa, ne-am trezit cam de unde am venit (plecat)! În rest? Mai nimic. Ba da, mă contrazic pentru că, umiliți și mințiți, i-am tot votat. Ba pe unu’, ba pe altu’, ba partidul x sau z-et, ori pe… ăla că-i deștept etc etc.

Anii au trecut și trec, alegerile se tot succed, treburile-s cam cum au fost iar întrebările ce ni le tot punem cât și speranțele de mai bine nu prea se întrevăd. În schimb se înmulțesc nemulțumirile odată cu nevoile dar și vesnicile contestări post-factum. Toate la un loc te determină să te întrebi: dacă, spre exemplu, d-na Viorica – Vasilica (care n-a făcut nimica), ne-a uimit prin tot și toate, Ponta – derutant și ezitant, Ciolos-e vândut, Iliescu-i comunist, Nastase – afacerist, Basescu – securist și… chior, atunci românii pe cine-l mai vor?!

Oare credeți că este sau va fi găsit cineva care să întrunească sufragiile tuturor, fără excepție? Cineva infailibil care să mulțumească chiar pe toată lumea? Când nou venitul nu-i pe placul unora, gata – demisia. Să vină alt… fraier să-și arate “meritele”. Alt factor de stres pentru doi din zece indivizi. Atunci, de ce ne tot plângem ba de unu’, ba de altu’ și încercam să le găsim nod în papură chiar de la-nceput?!

Cine dă tonul? Simplu, presa și gura străzii, formatorii de opinie, “analiștii politici” (f. căutați, prolifici și numeroși), oportuniștii și dornicii de îmbogățire rapidă, “abonații” teveurilor și cu “specialiștii” pe acolo, foștii pușcăriași metamorfzati rapid (după… odihna din beciul domnesc) în… modele demne de urmat (!!?) și, nu în ultimul, rând, masa amorfă de naivi și creduli, cât și fostele feseniste de la APACA. De la un timp, toți suntem veșnic nemulțumiți, dar nimeni nu ia atitudine. Sunt convins că îi știți cu toții și îi recunoașteți imediat, nu de alta, dar acum zic că le place culoarea verde, iar peste 5 minute spun că o urăsc din tot sufletul…

Este obositor să ai lângă tine un om cu un astfel de caracter. Nu știi niciodată când trece de la o stare de depresie generală la una de euforie totală și mai ales nu știi cum să-i vorbești ca să nu-l superi, ca să nu-l rănești sau ca să nu-l îndepărtezi pentru totdeauna.

Însă, respirăm și ne spunem că pe această lume există și oameni dificili, iar dacă ei sunt prietenii noștri, cu atât mai mult trebuie să-i înțelegem, să-i ajutăm și mai ales să-i suportăm. Toți propunem și apoi, toți contestam! Mai și afirmăm “dacă ar fi…” Istoria nu se scrie cu “dacă” înainte! Unii, mai șovăielnici, încearcă să își ia înapoi vorbele după ce le-a rostit. Alții, mai sinceri, o spun direct: “Uneori îmi pot controla limba, însă alteori mă ia gura pe dinainte! Când sunt emoționat, vorbesc fără să gândesc, iar când sunt relaxat, vorbesc mai mult decât trebuie. Pe scurt, o dau în bară tot timpul.” Să ne mai întrebăm oare de ce spun mereu ce nu trebuie?

Până când, dragii mei, nehotărârea asta? Hotărâți-vă odată și treceți la treabă, cu pricepere și modestie. Altfel, vor mai scurge alte trei decenii (nu de împliniri, ci de pierderi mărețe) și tot nimic nu se va realiza în țara asta. Așa zisa și mereu vehiculata “mândrie de a fi român”, nu folosește nimănui. Sigur nu-i mândrie, ci-i prostie…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post, Vocea poporului ]
Tagged with: [ , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

7 comentarii la “Și totuși, ce și pe cine propuneți?!”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 5 decembrie 2019, 20:30   [#1]

    Tu chiar crezi că există „cineva” care să întrunească sufragiile tuturor, prietene Marc? N-ai băgat de seamă că de când e lumea lume există antagonism?

    Unii spun că albu-i negru, alții zic că negru-i alb și uite-așa ajungem la media gri. Altfel spus trăim bine, în medie aritmetică. Unii au mai mult decât merită, alții nu au ceea ce ar trebui să aibă… Curat democratic, nene…

  • marc
    ... a scris la 6 decembrie 2019, 8:04   [#2]

    De la un firesc antagonism si pan’ la barfa ordinara-i un drum destul de lung,dragul meu.Nu mai vorbesc de acel permanent nod in papura care nici nu se instaleaza bine noul venit(guvern,partid,presedinte etc)si,gata,toti vin cu insinuari,acuze si scorneli!Te intreb:in dictatura,misca cineva?Nu,n-am fost si nici nu sunt adeptul sau macar apologetul dictaturii,dar nici a bramburelii interminabile,a barfelor de mahala.Mai am,,alta intrebare”:o arev de ce absolut toti guvernantii sunt oameni cu averi colosale?!De ce nu aflu sau aud macar de unul care sa provina din randul cetatenilor obisnuiti ce-si intind si-s traiesc viata de azi,pe maine!?Eventual,stii tu vreo unul?!..

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 6 decembrie 2019, 9:58   [#3]

    „Cetățenii obișnuiți” ca mine sau ca tine au altă treabă, Marc. Ce să caute în politică? Destinul lor e să se lupte cu viața și să trăiască până la adânci bătrâneți…

    Oamenii simpli nu aleargă niciodată după averi obținute prin fraudă. Politica de astăzi e făcută de curve, iertat fie-mi cuvântul. Iar nouă ne plac curvele, nu-i așa, Marc?

    E „democrație”, prietene! Adică o rânduială care a scos la suprafață toate gunoaiele societății…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 6 decembrie 2019, 13:36   [#4]

    Ai văzut meciul fetelor, Marcele? Uneori se mai întâmplă și minuni în lumea sportului… Ce s-ar face fetele „astea” fără Cristina Neagu?

    Bravo România!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 10 decembrie 2019, 18:00   [#5]

    Cu părere de rău, îmi retrag bravo-ul. Suntem ciuca bătăilor la acest campionat mondial. Faptul că le-am „răpus” pe unguroaice în ultima secundă a fost doar o întâmplare fericită pentru noi…

    Cum Dumnezeu să îți dorești victoria când încasezi patru goluri pe meci de la portarul adversarei? Nu mă pricep deloc la sportul ăsta, da’ când ți-o bagă-n poartă portărița ce dracu’ mai cauți în handbal?

    Și uite-așa plecăm din nou cu coada între picioare de la o „masă” unde nu aveam ce căuta…

  • EU, Pro Contra
    ... a scris la 13 decembrie 2019, 6:35   [#6]

    Antagonism sa fie, dar sa stim si noi “care-i contradictia”! O vorba de duh zice ca “până nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos”, insa dupa 30 de ani, cu capul plin de cucuie, romanii tot nu reusesc sa-si dea seama “de ce anume se-mpiedica”! In fine, antagonism intre romani nu e, ca nici intre naucii aia, care-si scuipa plamanii pe stadion, si-si dau cu bancile-n cap la vreun meci de fotbal, nu exista “antagonism”, ci-i doar “prostie pura”! In realitate, romanii, avand creieru-ncins de prea multa ratiune si-au pierdut instinctul de conservare, astfel ca desi le-au iesit paduchii in frunte, nici nu-si pun problema sa se despaducheze, ci “se antagonizeaza” pe tema “ai cui paduchi sunt mai de soi”. Oricine formuleaza vreo propunere de “deparazitare”, este respins cu fermitate pe criterii care n-au de-a face cu subiectul, cum ar fi, de exemplu, “ca n-are sapca”. Are vreo sansa de reabilitare unul care, fiind nauc intre nauci, isi da seama despre acest fapt? Cel mai probabil, NU!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 14 decembrie 2019, 9:12   [#7]

    Am dat de-atâtea ori cu capul în „pragul de sus” încât nu mai e loc de cucuie, domnule EU. Nu mai contează că n-avem șapcă…

    Suntem precum berbecul ce își lovește coarnele de zid pentru a scăpa de păduchele aciuiat în vârf…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?