Probabil că cei mai în vârstă încă-şi mai reamintesc de aceste versuri de preaslăvire a partidului comunist, din “Epoca de aur” pe care au trăit-o (dar şi suportat-o) zeci de ani la rând! Vă mărturisesc, cu maximă sinceritate şi fără nici-o exagerare, ca aceleaşi neplăcute amintiri le-am avut şi eu, aseară târziu, urmărind la TVR emisiunea “Rommania 9″ cu transmisiile în direct de la… marea şedinţă a C. Executiv al PSD-ului! Scenele de acolo, imaginile oferite, dezbaterile şi tot ce s-a întâmplat (din ce s-a putut vedea!) m-au transpus, fără să vreau, în atmosfera trăită ca ziarist în “anii de glorie” ai comunismului!

Şedinţa în sine, cu demisii depuse, retrase sau nu, admise sau ba, cu ţipete, tonuri ridicate şi cu ce s-a mai transmis, pigmentată cu aceeaşi zarvă, dute-vino şi agitaţie din partea ziariştilor şi tehnicienilor acreditaţi pe acolo, a semănat leit cu ce se-ntampla în urmă cu peste trei decenii!

Mai mult, veridicitatea amintirilor mi-a fost întărită, dar şi reconfirmată de o scenă petrecută (şi văzută la tv) înaintea începerii dezbaterilor programate, atunci când, la intrarea-n sediul “marelui partid” (nu, nu Doamne fereşte, nu… comunist, ci PSD-ist!) d-na Rovana Plumb, membră de bază nu numai a partidului, dar şi a Executivului, declara ziariştilor că, în ceea ce o priveşte (era vorba de demisie sau… demitere!)… “partidul vă hotărâ totul. Am încredere în forţă şi puterea PARTIDULUI, el e totul!” sau cam aşa ceva (nici nu mai era cazul s-o spună!), dar vă spun eu, aducea exact cu versurile… de tristă amintire!

Mai trebuia doar să mai spună şi că “partidul e-n toate, e-n cele ce sunt, şi-n cele ce mâine, vor râde la soare“!

Acum, tot sincer va mai spun, nu prea ştiu ce s-a întâmplat prin acea şedinţă şi nici… mâine (adică azi!), dar de râs la soare, mă cam îndoiesc! Poate că, eventual, de plâns, în cazul celor 3, nu trebuie nici multă şcoală şi nici prea multă fantezie ci doar un pic de bunăvoinţă pentru a recunoaşte intuitiv “cine” e de fapt în toate: CINE e: “Eu sunt cel care sunt?” Simplu: dl. Dragnea!

(Spiritul lui) e-n toate, e-n cele ce sunt
şi-n cele ce mâine vor râde la soare
E-n holda întreagă şi bobul mărunt
E-n pruncul din leagăn şi-n omul cărunt
E-n viaţă ce veşnic nu moare.

Iar dacă ajungi să pricepi totuşi că viaţa nu-i decât un şir de întrebări ale căror răspunsuri decurg unul din altul, tăria şi a tot puternicia PARTIDULUI, se pare că nu-i tocmai roză! Se cam clatină! “Ajutată”, în bună parte, şi de o opoziţie de… decor!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)