Cred că s-au cam spulbert speranţele unificării dreptei din România. Crin Antonescu a fost cel care, cel puţin din acest punct de vedere a spus lucrurilor pe nume: unificarea dreptei prin fuziune şi nu prin alianţe electorale. Pentru că, alianţe s-au mai încercat, au şi existat, însă n-au rezistat în timp.

N-am fost nici pe departe şi nu sunt un fan al lui Crin Antonescu, l-am condamnat de multe ori atunci când, probabil forţat de colaborararea/alianţa cu PSD, s-a arătat lipsit de coloană vertebrală, însă este de apreciat faptul că măcar acum, la finalul “aventurilor” sale politice, a avut tăria să ia anumite decizii pe care puţini, foarte puţini oameni politici romani sunt capabili să le ia, şi anume decizia de a demisiona.

Sper să apară un “providenţial” pe partea dreaptă, care să reuşească să coaguleze în jurul său forţele de dreapta. Deoarece în continuare cred că, în România este nevoie de un puternic partid de dreapta care să poată echilibra balanţa în lupta cu socialiştii din România.