Păreri de nebăgat în seamă

4n6XjFz Păreri de nebăgat în seamă

Mai dulce decât mierea…

Inspirat de „revolta” virtualului meu prieten Marc și de vreo două din alea despre care vă tot spun, m-apuc să scriu câteva rânduri în speranța că acest blog nu va muri în tăcere și neștiut de nimeni.

Lumea virtuală nu e doar despre câți „făloveri” are unul sau altul dintre noi, prieteni. E cel mai la îndemână mod de a-ți spune părerea și în același timp e calea cea mai simplă pentru a manipula masele de „feisbuciști”. În această lume nu prea contează ce spui, important e (pentru unii) să obții cât mai multe like-uri.

După o „documentare” serioasă (acum întorc a treia pagină), m-am gândit că nu strică să vă împărtășesc doar câteva dintre lucrurile care ne împiedică să fim o „țară ca afară”. Dacă n-aveți altă treabă atunci vă rog să citiți până la capăt alineatul care urmează…

Se tot vorbește în România de azi că unii cetățeni au dreptul la pensii speciale pentru că, nu-i așa, s-au „sacrificat pe altarul patriei” și „jertfa” lor merită din plin recunoștința mulțimii. Așa o fi, nu zic, da’ mă ia toți dracii când văd ce personaje joacă roluri de „politicieni” căutând să mă convingă de „necesitatea” prezenței lor în viața noastră.

V-ați convins sau nu? Dulce ca mierea e glonțul patriei. Chiar mai dulce decât mierea…

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post, Vocea poporului ]
Tagged with: [ , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

5 comentarii la “Păreri de nebăgat în seamă”

  • ... a scris la 5 februarie 2020, 19:14   [#1]

    Ghici ghicitoarea mea:

    Ce-i mai dulce decât mierea?

    Pensia!

    Iar cu cât e mai specială cu atât e mai dulce…

  • ... a scris la 7 februarie 2020, 20:15   [#2]

    Dacă tot e „specială”, cum să nu fie dulce, nene Dan? La câte specialități s-au îndulcit aleșii noștri în cele 3 decenii „democratice”, mă gândesc că noi, plebea, nu prea avem habar de dulceața socialismului. Tot cu munca la patronul hapsân rămânem…

    Ce bine e că avem un stat care „ocrotește” munca și are grijă să decreteze creșterea salariului minim. Păi cum să muncească eficient amploiații de prin birourile administrației pe un salariu atât de mic? La câte studii au fetele și băieții ăștia, România mai trebuie să facă un împrumut ca să le plătească salariile.

    Am reușit încă o dată să sar peste cal. Sper să mă ierți…

  • EU, "in par erea mea"
    ... a scris la 9 februarie 2020, 20:03   [#3]

    Intr-adevar domnule Francisc, insii ne tot aduc argumente despre “necesitatea politicii si a politicienilor in statul democratic”, fara a ne arata nici cel mai mic indiciu ca “ei” ar fi cei mai potriviti pentru aceasta treaba, limitandu-se doar la a ne arata ca “ceilalti” nu sunt. Bunaoara, Ciolacu ne spune ca “in renumirea ca premier” a lui Orban, dupa ce a fost concediat prin motiune de cenzura, intampina o singura problema, aceea ca “va trebui sa-si modifice programul de guvernare”. Serios? Care program, ca n-a avut vreunul? Si-apoi, pretinde c-ar fi potrivit Orban s-aplice orice program de guvernare, indiferent care-o fi ala? Se pare ca acum avem o opozitie, pe masura puterii, la fel de indoielnica, iar oferta politica la alegeri va fi la fel cum descria Nae Catavencu industria romaneasca, “… admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”. Inima buna!

  • ... a scris la 10 februarie 2020, 16:18   [#4]

    În toată această „afacere” mă tot străduiesc să pricep cine „reprezintă” puterea și cine opoziția, domnule EU. Jocul ăsta de-a „democrația”, cu „programe de guvernare” cu tot, seamănă din ce în ce mai mult cu o nuntă în care mireasa își „alege” mirele doar pentru că are deja 30 de ani și n-o mai ia nici dracu’. Și ce să facă, săraca mireasă, alege răul mai mic!

    E plină țara de cavaleri pe cai albi cu spada ascuțită. Nu mai e loc de ei… Toți se înghesuie să ne convingă de bunele lor intenții. Nici nu mai știi care dintre ei e mai „viteaz”!. În ce mă privește, aleg un „mire” mai tânăr, care nu a apucat încă să se tăvălească prin iatacurile politicii. Am fost înșelat de-atâtea ori încât prefer ca următoarea trădare să vină de la niște anonimi…

    Indiferent cum se termină toată această isterie cu alegerile înainte de termen, un lucru e clar: tot ștampila alegătorului va fi hotărâtoare. Eu încă mai sper să-i punem pe făraș pe toți ăștia de se cred „speciali”!

    Da’ ce pretenții poa’ să aibă un visător ca mine?

  • EU, "in par erea mea"
    ... a scris la 10 februarie 2020, 22:26   [#5]

    Asa-i domnule Francisc, ca stampila-i hotaratoare, a demontrat-o si “Brexit”-ul, insa dureaza ceva timp pana se limpezeste mintea care conduce mana cu stampila. Stiti cum e vorba, “ti-a dat Dumnezeu stam-p.la, dar nu sa dai cu ea in toate p…(trate)le care-ti ies in cale”. Cand dai cu stampila, sa fii convins ca aleasa-ti va creste copiii cum se cuvine, ca dac-o dai la ghici, te vezi nevoit s-o schimbi ca pe sosete, caci la pretul de azi nu merita sa le mai speli, ci-ncalti altele noi. De-o fi sa fie “ante-precipitate”(sic!) prin iunie, Doamne-ajuta, ca-s imediat dupa Invierea Domnului Isus si poate ca lumina pe care-o luam de la Biserica n-o sa ramana sa se piarda-n lumanare, ci sa speram c-o sa-junga acolo de unde-i dirijata mana cu stampila. Asa sa ne-ajute Dumnezeu!

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?