Paradoxul românesc

conducta gaz natural gaze conducte Paradoxul românesc

Creșterile succesive ale salariilor din ultimii trei ani, cu care s-au fălit și se fălesc mereu pesediștii dar și susținătorii lor, nu s-au răsfrânt însă, absolut sub nici o formă în buzunarele românilor. Cheltuielile lunare au crescut cu cca 60% în ultimii trei ani, în timp ce salariul mediu net s-a majorat doar cu 51.5%

Majoralile forțate ale salariilor au atras după sine creșterea vertiginoasă a prețurilor tuturor produselor, fie că este vorba doar de pâinea de zi cu zi, sau de aparatura electrocasnică și servicii. Mai mult, creșterea salariilor și suprataxele impuse companiilor din sectoarele energetice și de telecomunicații prin controversata OUG 114, au dus (chiar și după așa zisa modificare a ei) la majorarea tarifelor percepute de companii pentru utilități, inclusiv pentru consumul de energie electrică și de gaze naturale!

Toate acestea la un loc au făcut și fac tot mai pregnant ca românii să nu simtă în absolut nici un fel de îmbunătățire a traiului cotidian! Practic, așa cum spuneam, cheltuielile au crescut mai mult decât “pomana” (citiți: salariile) făcută de cei ce spun că ne conduc anemic dar consecvent spre un eșec tot mai evident…
Dovadă de necontestat este și faptul că în prezent România se afla pe locul 32 din 42 în Europa, la puterea de cumpărare!
Ce mai, e de jale mare!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Economie, Guest Post, Vocea poporului ]
Tagged with: [ , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

3 comentarii la “Paradoxul românesc”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 30 octombrie 2019, 19:45   [#1]

    Să-ți spun cum văd eu problema, Marc. Orice creștere de salarii făcută altcumva decât pe baza creșterii eficienței și productivității muncii se traduce în mod inevitabil prin creșterea prețurilor, adică inflație. Sau, mai pe țărănește spus, mărirea retribuțiilor făcută de guvern din pix (pentru că așa scrie în programul de guvernare și PSD se ține de promisiuni, nu-i așa?) e în totală contradicție cu legile pieței libere.

    Munca fiecăruia dintre noi e o marfă ca toate mărfurile de pe piață. Prețul ei ar trebui stabilit prin negociere directă între cumpărător (adică cel care are nevoie de brațe de muncă) și vânzător (adică cel care e dispus să muncească) în funcție de priceperea angajatului și de nevoile angajatorului.

    Pe mine unul mă deranjează cumplit faptul că statul, prin reprezentanții aleși de o majoritate, se bagă unde nu-i fierbe oala și se mai și laudă cu asta. Vezi Doamne, ei ne dă salarii și toate cele de parcă-s banii munciți de ei…

    Nu zic că nu trebuie să trăim cu toții, da’ mă ia mama zmeului și toți dracii când văd la tot pasul tot felul de parveniți care se cred buricul pământului și au impresia că fără ei nu se poate. Nu voi fi niciodată de acord ca statul (paralel sau nu) să facă ce vrea cu taxele pe care le plătesc din munca mea.

    Suntem prizonieri într-o închisoare pe care noi înșine am construit-o, Marcele. Ne place sau nu, asta e realitatea pe care o văd eu!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 30 octombrie 2019, 21:29   [#2]

    P.S.: Între noi doi fie vorba, Dane, am dubii că guest-ul ăsta e scris de Marc, cel pe care îl știu de atâția ani…

  • ... a scris la 30 octombrie 2019, 22:55   [#3]

    E Marc…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?