Orele suplimentare

codul muncii 2013 Orele suplimentare

Orele suplimentare

Este bine cunoscut faptul că în România, mulţi dintre angajatori abuzează în anumite situaţii de “poziţia” pe care o au, de multe ori impunând ore suplimentare fără acordul angajatului. Angajaţii, datorită faptului că nu cunosc foarte bine (ori chiar deloc) reglementările impuse de lege, accepta orele suplimentare fără să-şi expună un punct de vedere în acest sens.

Potrivit Codului Muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia iar munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.
În situaţia în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul de 60 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu, corespunzător duratei acesteia.

Sporul pentru munca suplimentară se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Durata normală a timpului de muncă în România este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

Iata ce spune Radu Ionescu, managing partner al casei de avocatură Ionescu şi Sava:

Regula: salariaţii pot face maximum opt ore suplimentare într-o săptămână, potrivit Codului Muncii.
“Durata normală a muncii este de opt ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, durata maximală neputând depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare”, ne-a spus avocatul Radu Ionescu.

Excepţia: salariaţii pot lucra mai mult de opt ore suplimentare pe săptămână, cu condiţia ca media orelor suplimentare pe care le fac pe o perioadă de patru luni să fie de cel mult opt ore.

Prin excepţie, durata timpului de muncă, care include şi orele suplimentare, poate fi prelungită la peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioada de referinţă de patru luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

Ca regulă, salariaţii nu pot fi constrânşi de angajator să facă ore suplimentare, stipulează Codul Muncii.
Excepţie de la regulă fac cazurile de forţă majoră: incendiu, cutremur, inundaţii, avarii care pun în pericol siguranţa bunurilor şi persoanelor.

Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident, arată articolul 120, alin. (2) din Codul Muncii.

Angajatorul nu are dreptul să impună salariaţilor să facă ore suplimentare neplătite.
Orele suplimentare trebuie plătite, atunci când au fost solicitate de angajator, subliniază avocatul.

Atenţie, însă! Dacă ai lucrat suplimentar fără ca angajatorul să-ţi fi cerut explicit asta, atunci nu vei fi plătit pentru munca suplimentară prestată.

“În situaţia în care salariatul a lucrat suplimentar fără o solicitare în acest sens din partea angajatorului, acesta din urmă NU are obligaţia plăţii acestor ore. În acest caz însă nu vorbim de muncă suplimentară, în sensul Codului Muncii”.

Ai dreptul să primeşti ore libere plătite în schimbul orelor suplimentare făcute. Poţi lua aceste libere în următoarele două luni de la data la care ai făcut munca suplimentară.
“Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În aceste condiţii, salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru”, se arată în articolul 122, alin. (1) din Codul Muncii.

Totuşi, dacă nu poţi lua orele libere în următoarele două luni de la data la care ai prestat munca suplimentară, legea obligă angajatorul să ţi le plătească prin spor la salariu. Acest spor nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază şi se stabileşte prin negociere în contractul individual sau colectiv de muncă.
“În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122, alin. (1), în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia”, se arată în articolul 123 din Codul Muncii.

În perioadele de reducere a activităţii firmei, poţi primi zile libere plătite în contul cărora vei face ore suplimentare în următorul an.
În situaţii de reducere a activităţii firmei, angajatorul poate acorda zile libere plătite salariaţilor, din care pot fi compensate orele suplimentare care vor fi efectuate în următorul an, potrivit articolului 122 din lege.

Dacă ai fost obligat să munceşti suplimentar nejustificat, poţi sesiza ITM şi/sau acţiona angajatorul în instanţă !

Angajaţii obligaţi să lucreze suplimentar fără să fi fost într-o situaţie-limită precum cele enumerate mai sus pot sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) printr-o cerere sau sesizare formulată în scris ori prin poşta electronică.

Cum formulezi şi ce trebuie să conţină sesizarea:
“Sesizarea trebuie să cuprindă toate datele de identificare ale salariatului şi ale angajatorului, precum şi date privind locul în care lucrează. Informaţiile trebuie să fie clare şi precise, urmând ca ITM să comunice petiţionarului răspunsul, indiferent de soluţie, în termen de 30 de zile de la data înregistrării sesizării”.

Poţi, de asemenea, să îţi ceri drepturile în instanţă.
Salariaţii mai au şi opţiunea intentării unor acţiuni în instanţă împotriva angajatorilor, prin care să ceară contravaloarea orelor suplimentare prestate şi neplătite de angajator. Salariatul va introduce cererea la tribunalul în raza căruia are domiciliul.

Trebuie să demonstrezi că angajatorul ţi-a cerut să faci ore suplimentare, dar şi că într-adevăr ai făcut numărul de ore invocat.
“În acest caz, salariaţii trebuie să producă dovezi atât în ceea ce priveşte numărul de ore prestate suplimentar, cât şi asupra faptului că prestarea lor le-a fost solicitată de angajator. Cu titlu de exemplu, simpla prezenţă a angajatului în sediul angajatorului după program, fără ca acest lucru să fi fost solicitat, direct sau indirect, de angajator, nu echivalează cu prestarea unor ore suplimentare, fiind necesar să se demonstreze şi faptul că angajatorul a fost cel care a solicitat rămânerea după program. Solicitarea poate fi şi indirectă – de exemplu prin transmiterea la sfârşitul programului a unei sarcini care necesită mai multe ore de lucru, cu impunerea unui termen-limită strâns (până la 9 dimineaţa a doua zi)”, ne-a explicat avocatul Radu Ionescu.

Totuşi, puţini salariaţi şi-au cerut până acum drepturile în instanţă
Salariaţii semnalează foarte rar astfel de abuzuri autorităţilor, iar dacă o fac, preferă să ajungă la o înţelegere amiabilă cu angajatorul, decât să meargă în instanţă, ne-a spus avocatul Radu Ionescu, raportându-se la experienţa sa în acest domeniu.

Astfel de cazuri ajung extrem de rar în instanţă, părţile preferând să ajungă la o înţelegere amiabilă, daca e cazul. Durata unui astfel de litigiu este de aproximativ 18-24 luni pentru obţinerea unei hotărâri irevocabile.

Amenzile pentru angajatorii care abuzează de angajaţi
Angajatorii care nu respectă legea privind munca suplimentară sunt sancţionaţi cu amenzi de la 1.500 de lei la 3.000 de lei, potrivit articolului 260 (lit. i) din Codul Muncii.

Notă: Reglementările din Codul Muncii privind regimul orelor suplimentare – despre care aţi citit mai sus – vizează doar salariaţii cu contract individual de muncă.

Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   
Comentează acest subiect
Acest articol a fost publicat de , miercuri, 6 noiembrie 2013 in categoria Legislaţie. Poti sa urmaresti raspunsurile catre acest articol prin RSS 2.0 feed. Poti sa adaugi un comentariu, sau poti sa pui un trackback (link) de pe propriul tau site:

Ctrl + C pentru a copia linkul

3 comentarii la subiectul “Orele suplimentare”

  1. JoinT

    Dane, stai tu linistit. Angajatii isi cunosc drepturile mult mai bine decat obligatiile. Principiul de functionare este in continuare cel vechi. “timpul trece, banii vin, noi cu drag muncim”. Asta intr-o concurenta continua pe piata inseamna ineficienta. Asta duce la falimentarea angajatorului, deci pierderea cartii de munca, implicit a pensiei. Dupa care se mira toata lumea ca nu sunt locuri de munca si ca rata somajului e mare.
    Exista o veche meteahna ca lucrurile sa fie privite doar dpdv al angajatului care functioneaza in cele mai multe cazuri dupa sloganul de mai sus.

  2. Dan

    @ JoinT: -- Afirmaţiile tale este foarte probabil să fie în perfectă concordanţă cu atitudinea unei mari majorităţi a angajaţilor de la stat. La “privat”, cu totul altfel stă treaba … Eu până acum, în general am muncit “la privat”, însă am avut ocazia să fac cunoştinţă şi cu postura de “bugetar”, în destul de scurta perioadă de vreo 2 ani în care am lucrat “la stat”.

    La “privat”, dacă nu-ţi faci treaba … ai EJECT în 2 minute, sunt alţii 100 care pot să-ţi ia locul. La “stat” (o spun din proprie experienţă), după ce mi-am depus demisia, s-a rugat de mine “conducerea” (în frunte cu directorul) să mai rămân … şi am mai rămas încă vreo 5 sau 6 luni (să nu-i las cu ochii-n soare), până când au găsit un om în locul meu.

    În altă ordine de idei … nu vreau să te supăr, dar … tu vorbeşti acum din postura angajatorului. Dacă ai avea măcar vreo 5~10 ani de “experienţă” în postura de angajat, ţi s-ar schimba brusc ideile :) … No Offence, dar … mă cunoşti: “Ce-am în guşă, şi-n căpuşă…:)

  3. JoinT

    Nu e chiar asa nici in privat. Nu vorbesc de mine acum in mod special, dar cunosc multi alti angajatori care nu sunt atat de drastici precum ii prezinti tu si cunosc multi angajati care fac asa cum ti-am spus.
    Cred ca e timpul sa vb si dpdv al angajatorului si sa nu ne miram daca ineficienta nu o sa fie platita la nesfarsit. Toata lumea s-a obisnuit ca e suficienta prezenta in timpul orelor de lucru pt a putea avea salariu.
    Mai mult iti spun ca regret disparitia literei “i”, pt ca nu o data, desi Codul Muncii sufera transformari, mi-a fost pus in fata un articol inexistent sau modificat, din nestiinta angajatului, din impertinenta, la prima cale de dialog. Asa ceva nu se face pt ca ti-o iei in bot. Si atunci mai vb de eject in 2 min pe cale disciplinara??
    Oricum cred ca discutia asta merge mai bine in privat, la o cafea.

RSS

Adaugă un comentariu

Autentifică-te pe site și nu va mai trebui să completezi căsuțele de mai sus.

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

 

Acum poți adăuga pe site, propriile tale articole. Click aici !


Ultimele discutii de pe forum

Subiect -----------------------------------------------------------------  Mesaje   Ultimul comentariu
Setari pentru Widows Security Center9
Spionare telefon mobil25Teo
Canon PIXMA MP250101Gabi
Site Anunturi2Dan
Problema retea wireless30Calin
Caut Un Administrator la forum4SIRCORE
Cum fac un site ?6Codex
Numar de postari pe un sablon in blogger.1Florin Stan
Reactivare cont facebook1George Comi
Probleme cu telefon Allview P6 Life11Claudiu

Matrimoniale