Obiceiuri, superstiții și tradiții de când lumea, dar înlocuite aiurea!

inmormantarea traditii superstitii si obiceiuri Obiceiuri, superstiții și tradiții de când lumea, dar înlocuite aiurea!

Cu ceva vreme în urmă am văzut la televizor funerariile fostului solist al trupei “COMPACT”, Leo Iorga. D-zeu să-l odihnească pe vecie. Acolo, ca și-n multe alte asemenea momente (ocazii) regretabile și cu o puternică încărcătură emoțională, s-au vărsat lacrimi, s-au ținut discursuri și… s-a aplaudat!? Acest lucru m-a mirat profund deoarece, se știe că moartea unor persoanelor dragi este un eveniment extrem de dureros care, vrem sau nu, face parte din viața noastră.

Deși nu toate au temei creștin, există o serie de obiceiuri respectate din moși-strămoși. Despre acestea există credința că ar ușura trecerea în lumea celor drepți a celui decedat.

Unele ne sunt bine-cunoscute tuturor, altele mai puțin, dar semnificația acestor obiceiuri de înmormântare cu siguranță că nu o știu mulți. Chiar dacă anumite obiceiuri pe care Biserica Creștină Ortodoxă le recunoaște și altele pe care le respinge, în practică, lucrurile nu sunt deloc cum și-ar dori Biserica, unele practici străvechi sunt încă abordate deși sunt considerate păgâne. În zonele rurale dar și în cele urbane, exista o superstiție străveche prin care oglinzile din casă se acoperă cu o pânză albă, iar oalele sunt răsturnate cu fundul în sus pentru a împiedica întoarcerea sau poposirea sufletului decedatului în locul în care a trăit. Un alt obicei este acela de a purta pe haina o panglică mică de culoare neagră, numită doliu, care de obicei este purtat timp de 40 de zile. Bărbații nu se bărbieresc timp de 40 de zile, iar femeile în semn de jale până la înmormântare își lasă părul despletit. Salutul tradițional este înlocuit cu expresia “Dumnezeu să-l/s-o ierte“, cuvinte ce se rostesc până în ziua înmormântării.

Din păcate sau din pură imitație (specifică multor români) de la un timp aceste obiceiuri și tradiții au fost și sunt înlocuite cu… aplauze! Publicul a devenit astăzi de o mare „neutralitate“ a opiniei, de un formalism sau de o docilitate implacabilă, este cazul să observăm mai atent și la acest gest al aplaudării.

În culturile tradiționale, de substrat rural, aplauzele erau foarte rare. Ocurenta lor publică era destul de limitată. Cum-necum (n-am să fac aici istoria obiceiului de a aplauda!), am ajuns să considerăm că gestul (cultural!) cel mai adecvat, mai binevenit sau mai firesc este că, la finele unui eveniment sau spectacol, să batem din palme. Da, la un eveniment cu încărcătura pozitivă, nicidecum la tragedii. Să recunoaștem că până acum 10-20 de ani, în România nu se concepea nicidecum să se aplaude și la înmormântări. Gestul a fost însă importat. Ca și multe, mult altele! Acum orice cortegiu funerar de vază este aplaudat. Cutuma gestuală niciodată analizată atent, niciodată criticată, aplauzele înseamnă (totuși) zgomot, barbarie! Desigur, scuza prima sau fundamentală a acestui comportament spune că aplaudăm pentru a ne exprima recunoștința față de artiști. Dar era drept să fie așa pe vremea când artiștii erau doar slugi, ori amatori neremunerați; iar spectatorii erau doar invitați și nu plăteau nici un bilet, lumea aplaudând oarecum faima sau memoria defunctului, în numele simpatiei populare față de acesta. Mai toți concedem că lucrul acesta este cât se poate de firesc, adecvat, în ciuda naturii sale – brutale, animalice chiar – total opuse artei, rafinamentelor răvășite până atunci prin muzică sau dansul performate, prin scenografia, costumele sau filmul, jocul și textele rostite de către artiști. Acum, în zilele noastre, omul aplaudă și pentru că orice gest primar/primitiv aduce cu sine și ceva lubric. Cu prilejurile în care cultura și civilizația ne permit să urlăm sau să facem alt zgomot „natural“, o facem cu plăcere. Dar la înmormântare?! Oare ce rost mai are?!! Astăzi, să zicem, un artist profesionist a știut destul de bine chiar până la moarte când, dacă sau de ce a fost bun, foarte bun sau mai puțin bun; nu aplauzele, bezelele sau vociferările adulative ale publicului îi dovedesc calitatea propriei performări. Iar (cinstit vorbind!) onorariul a fost pentru el mult mai binevenit dicdecum aplauzele sau florile de pe ultimul sau drum. Iată de ce cred eu, că deseori, aplaudarea ar merita suspendată.

În ce mă privește, nu știu exact de când cu această “practică” de a aplauda la o înmormântare, însă pe mine mă enervează și mi se pare extrem de nepotrivită raportat la eveniment. Dacă nu mă înșeală memoria, prima oară când s-au apucat să aplaude oamenii la înmormântări, a fost atunci la moartea handabistului roman Marian Cozma, înjunghiat de niște țigani (pardon: rromi!) .

Oamenii aplaudă dar habar nu au de ce fac asta, poate efectul de turma o fi cauza. Aplauzele înseamnă bucurie în general. Nu mi se pare o înmormântare locul potrivit pt aplauze. Ar putea fi oarecum înțeles decât la o persoană publică, foarte iubita, și unde aplauzele pot fi un ultim omagiu. adus acelei persoane. Altfel mi se pare de toată jena. Moare bătăușul și bețivul cartierului și ăștia, adică oamenii, aplauda la înmormântare!! Importul de sărbători, tradiții sau tot felul de alte tâmpenii nespecifice, și folosirea lor aici, pot naște situații cel puțin hilare… Chiar mi se pare cea mai tâmpită idee! Nu înțeleg ce este cu moda asta. Dar dacă dvs aveți eventual o altă structură genetică și la vederea unui decedat, sau dacă vă moare cineva apropiat, o puneți de sârbă, puteți s-o faceți! Păcat însă că ne negăm tradițiile creștine, numai de dragul de a imita. Altă explicație nu cred că mai este…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)


Categorie articol [ Guest Post, Social ]
Tagged with: [ , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

Un comentariu la “Obiceiuri, superstiții și tradiții de când lumea, dar înlocuite aiurea!”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 16 noiembrie 2019, 7:33   [#1]

    Stai să vezi aplauze și salve de tun la trecerea în neființă a tovarășului Iliescu, Marc. Huiduielile nu se pun, că sunt „emise” de dușmanii poporului…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?