O scrisoare pierdută, vorba lui Caragiale…

bere halba 150x150 O scrisoare pierdută, vorba lui  Caragiale...

Dragă frate,

De când mă știu am fost un visător, o fire mai „poetică” decât ceilalți, un amic al tăcerii într-o lume asurzită de zgomotul ciocnirilor de halbe spumegânde și a vorbelor rostite cu acest prilej. Am ascultat mereu cu zâmbetul pe buze și țigara în colțul gurii vorbele sincere născute din „gulerul revărsat” al berii, conștient tot timpul că nu am nimic nou de auzit și-atât de multe de spus. Am repetat de-atâtea ori această experiență încât am devenit imun la orice cuvânt rostit cu halba pe masă, dependent de bere și de sora ei mai mare, răchia.

Sufăr acut de un complex de superioritate, dobândit în tinerețe, de care nu am învățat încă să mă debarasez.Încă din grădiniță am fost un „lider”, un copil cu „talent” peste medie. Nici nu era prea greu, atâta vreme cât ceilalți abia reușeau să buchisească câteva silabe iar eu citisem deja jumătate din cărțile bibliotecii comunale. Concluzia la care am ajuns după cincizeci de ani de trăire sună ca o condamnare la moarte: degeaba ești „citit” și te pricepi la multe dacă nu ești „băiat deștept” și nu te descurci (ca titirezul) cu „învârtelile”…

Am tot crezut că modestia și bunul simț pot fi arma letală împotriva obrazului gros, dar m-am înșelat. Cuvintele elevate rostite pe un ton calm și susținute de argumente valabile nu au niciun efect în fața minciunii și mârlăniei ce a pus stăpânire pe viețile noastre. Trăim (vorba cronicarului) „vremuri de restriște” în așteptarea „omului providențial” destinat să ne salveze și aplaudăm până facem bătături în palme toate gunoaiele scoase la suprafață de viitura „revoluției din 1989”. Trăim într-o lume în care principiile au fost înlocuite de „oportunități”, o lume în care e mai degrabă oportun să încalci un principiu decât principial să refuzi o oportunitate…

Niciodată n-am fost un bun orator și întotdeauna mi-am „cântărit” cuvintele scoase pe gură, chiar și-atunci când „riscul” de a fi auzit era neglijabil. Am preferat întotdeauna să scriu ceea ce simt, conștient fiind că prea puțini vor fi interesați de rândurile mele. Poate că, în sfârșit, voi avea un cititor…

Iartă-mă că te-am lăsat singur cu tata, dar cele șase beri mi-au „trezit” talentul…

P.S. Orice discuție pe orice temă cu oricare „personaj” din comunitatea în care trăiesc nu-mi face plăcere. Particip uneori la aceste „dezbateri” doar pentru că îmi place prea mult berea și nu pot să mă bucur tot timpul în singurătate de gustul ei…

P.P.S. Vezi cum suntem? Avem pretenția ca ceilalți să ne-nțeleagă, fără ca noi să fim „obligați” să-i înțelegem. Egoismul e evident: nu noi trebuie să-i înțelegem pe ei, ci ei pe noi…

Autor: Francisc Bouda (Guest Post)

bere halba O scrisoare pierdută, vorba lui  Caragiale...

Categorie articol [ Diverse, Guest Post ]
Tagged with: [ , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

11 comentarii la “O scrisoare pierdută, vorba lui Caragiale…”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 24 septembrie 2015, 2:35   [#1]

    Sigur că da. Eu scriu și tot eu comentez…

  • jpm
    ... a scris la 24 septembrie 2015, 10:59   [#2]

    Buna ziua!
    Mi-a placut acest articol.
    Tot inainte.
    Cu stima.:)

  • Adrian
    ... a scris la 24 septembrie 2015, 11:09   [#3]

    Frumos, mi-a placut! E o placere sa va citesc.

  • ... a scris la 24 septembrie 2015, 11:20   [#4]

    @Francisc întâiul: -- În 10 ore și 20 de minute, articolul acesta a fost citit de către 169 de persoane (se contorizează ca fiind o singură vizualizare/persoană, chiar dacă aceeași persoană/același IP vizitează de mai multe ori pagina articolului). Deci, lumea citește … doar că nu prea are timp/chef să și comenteze… asta e.

    Cititorii probabil nu prea știu că satisfacția unui blogger sau autor este aceea de a primi și “feedback” la ceea ce a scris…

  • ciubotaru marc
    ... a scris la 24 septembrie 2015, 12:22   [#5]

    Mi-au făcut o deosebită plăcere să citesc cele scrise (pe înțelesul tuturor) de Dv! Tebuie de asemenea să vă mai spun că, în unele rânduri din… scrisoare, parcă m-am revăzut! M-am revăzut, mai ales, în cele spuse-n legătură cu “autocontrolul vorbelor”. Din nefericire, în acele timpuri, controlul era făcut în exclusivitate de alții, cu sarcini precise în domeniu!!..
    În fine, așa era atunci, în “Epoca de aur”! Acum, în capitalismul românesc, vorbim, scriem dar, cum nu o dată am mai spus, nimeni nu ne băga-n seamă! Poate că timp și chef de dezbateri și comentarii am avea dar?!… Ca să previi răutățile (sau explicațiile “savante”) ale unora, te lași păgubaș!..
    Revenind însă la articolul Dv., încă o dată -- FELICITĂRI!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 septembrie 2015, 0:03   [#6]

    Mulțumesc tuturor pentru aprecieri, dar nu cred că e cazul să fiu felicitat pentru părerile mele. Dați-mi voie să spun ce cred, fără să mă întrebați de ce spun ce gândesc…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 septembrie 2015, 12:15   [#7]

    Ai perfectă dreptate, Dane. Fiecăruia dintre noi îi place să fie auzit (mă rog, citit) chiar și-atunci când spune prostii. Nu există excepții ca să confirme regula. Îți mulțumesc încă o dată pentru „feedback” (am pus ghilimele fiindcă nu-mi plac „anglicismele”), dar nu pot să-mi închei comentariul fără o mică observație: virgula dintre „că” și „satisfacția” nu e la locul ei. (ia uite, s-a găsit și domnul ghilimele să se lege de o biată virgulă!) Respectele mele…

  • ... a scris la 27 septembrie 2015, 12:50   [#8]

    Gata, am pus și ghilimelele de rigoare … și-am rezolvat și virgula buclucașă :)

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 septembrie 2015, 14:30   [#9]

    Nu trebuia să te ostenești. Nu stă marile idei ale lumii între o amărâtă de virgulă și niște biete ghilimele. Hait, e-a cincea bere! Trec pe pălincă…

  • ... a scris la 27 septembrie 2015, 14:39   [#10]

    Poftă! :)) Pe mine nu prea mă mai lasa ficații să fac “eforturi” din astea … și nu, nu mi se trage de la băutură ci probabil de la prea multe condimente (cred eu).

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 septembrie 2015, 15:20   [#11]

    Merci (cum ar spune francezul). Ficatul meu nu mai suportă „condimentele” acestei „democrații originale”. E mai bună berea: nu strică nimic! Bei una și uiți de toate durerile….

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »