O „poezioară”…
Nu-ș’ ce se întâmplă cu tine, prietene Dan (te rog să observi că te-am numit prieten), da’ de la o vreme încoace absentezi nemotivat de la lecțiile pe care noi (mă rog, îmi place să folosesc pluralul), cititorii blogului, le-așteptăm cu sufletul la gură.
Fiindcă e vineri și nu prea am ce face, te rog să faci publică „poezioara” de mai jos. Dacă ai destul timp și măcar un pic de chef, desigur. Îmi cer scuze anticipat pentru faptul că abuzez de ospitalitatea ta.
Ce fac eu când n-am ce face…
Uneori, când n-am ce face,
(Se-ntâmplă prea des, se pare)
Las pe alții să vorbească
Pân’-le sar capacele…
Și-n ăst timp, măi frățioare,
Rad trei beri (că berea-mi place)
Și mă-ntreb: da‘ de ce oare
Râd de noi și curcile?
Uneori, când fac ce-mi place,
(Nu se-ntâmplă de-obicei)
Spun ce cred, chiar dacă unii
N-au cu ce să mă-nțeleagă…
Să se ducă-n puii mei
Și să mă lase în pace:
Nu-s căsătorit cu ei,
Nici îndrăgostit de șpagă.
Alteori, când fac ce-i musai
(Se întâmplă mai mereu)
Vin unii să mă acuze
Că berea-mi face plăcere…
Dragilor, nu-s Dumnezeu
(Și nici pui de samurai);
De-mi permiteți, îmi cer scuze
Că-s îndrăgostit de bere…
Autor: Francisc Bouda, 9 februarie 2018 – (Guest Post)
3 comentarii la “O „poezioară”…”
Legat de întrebare… niște probleme de sănătate, vizite pe la diverși medici, investigații, bla, bla… Până la urmă, situația este sub control. Apoi muncă și stress cât încape, de așa natură că nu-ți mai rămâne nici timp și nici chef pentru altele (ca de exemplu, blog). Trebuie să muncim, să contribuim la bugetul statului ca să aibă alții de unde fura (recte parlamentarii).
sper ca esti OK Dane, Si eu m-am intrebat ce e cu absenta ta,
Da-i dracu de parlamentari, trage pentru tine si ai tai, nu pentru aia,
Nu te munci peste masura.
Sanatate grabnica si sa te prindem mai des pe aici!
Bănuiam că la mijloc ar fi probleme de sănătate, Dane. Sper să nu fie grave.
Stresul provocat de problemele traiului de zi cu zi chiar e o mare problemă pentru unii ca noi. Cei angajați în slujbe „călduțe” la stat nu se stresează deloc.
După o duminică în care am stat tolănit pe canapea toată ziua răpus de o lene proverbială, m-am ales cu o insomnie de toată frumusețea. De vreo trei ore citesc toate prostiile de articole publicate pe net și încep să simt că nu sunt imun la stres și că balamalele vârstei cam încep să scârțâie.
Mă „de-stresez” cu niște spumă de bere (pare ciudat la ora asta, da’ crede-mă că funcționează) și scriu următoarea chestie:
„Specialiștii” au calculat șansele de a urca în vârful scării de „valori” din România:
• Dacă ești harnic, onest și competent – 0%;
• Dacă ești parșiv, mincinos, agramat, incompetent și (mai ales) slugarnic – 100%.
Dar ce mai contează „studiile” unor specialiști (inventați de mine)? Noi să fim sănătoși, cu putere de muncă și „poftă” de vot „democratic”! Fasolea cu ciolan și micii stropiți cu PET-ul de bere merită sacrificiul: măcar o dată la patru ani să ne simțim și noi sătui, că în răstimpul dintre scrutine ne putem pune pofta-n cui (uite că rimează)!