O noapte pe… “Libertatea”!

Nu, nu-i vorba, cum s-ar crede de libertatatea ce ne-am cucerit-o atunci, în Decembrie ‘89, libertate pe care încă mulți din conaționali noștri n-au înțeles-o și nu o înțeleg pe deplin, ci de cu totul altă “Libertate”. De fapt, doar o plăcută amintire a cărei conotație diferă în totalitate. Iată că, fără să vreau, m-am cam luat cu vorba, cum se spune, departandu-mă de ceea ce incercam să va spun (scriu) .

Amintirea provine din anii ‘60, atunci când eu și actual mea soție, eram doar buni prieteni tineri, dornici de a ne cunoaște țara și frumusețile ei. De străinatate, nici vorbă! Era doar un vis sau o utopie! Așa că, harnici, nevoie mare și cutezători, cum ne credeam, am pornit spre Delta Dunării, să-i simțim farmecul său inegalabil. Un prim popas, la Galați. Dunărea, vapoarele, dar și orașul în ansamblul său, ne-au cucerit pe deplin. Spre seară, obosiți de atâta… plimbăreală, am decis să ne și odihnim puțin și, ca atare, să dormim pe undeva, pentru ca în ziua ce urma să putem pleca spre obiectivul inițial stabilit: Delta. De pe splendida (da, așa era atunci) faleză de pe marginea fluviului, ne-a atras atenția un vas mare și frumos ancorat la un ponton. Era vasul “Libertatea“, fostul iaht regal, o mică bucățică din istoria țării, vândut (după ani) la preț de… fier vechi. Incredibil, poate că veți spune, dar o să aflați că-i adevărat!

Așadar, după o mai amplă privire și admirare (din exterior) a celor ce ne vedeau ochii, ne-am decis să înnoptam acolo, pe vas. De-a lungul anilor, “Libertatea” a uimit întreaga lume prin luxul și prin dotările ei. Folosit pentru croazierele Casei Regale a României, apoi de comuniști, iahtul, nu a avut însa doar statut de navă de agrement, ci a fost considerat și un fel de salon de primiri oficiale, dar și un punct de comandă pentru operațiuni diplomatice. Regimul comunist a preluat nava pe 6 ianuarie 1948. După ce au fost înlaturate blazoanele și simbolurile regale, iahtul, numit pentru început “Nahlin” a fost rebotezat “Răsăritul“ și apoi “Libertatea“, dar a continuat să fie folosit pentru misiuni oficiale, la bordul lui fiind primiți mai mulți lideri comuniști din țările din Est. A fost considerat perla flotei României pâna în 1952, când a început să fie folosit tot mai rar. În anul 1956, vasul a fost trecut pe linie moartă, fiind transformat în navă-restaurant, ancorat în zona Falezei Dunării, la Galați. I s-au făcut reparații frecvente și a fost menținut în stare de funcționare bună (a fost de folos și faptul că nu a mai avut contact cu apa sărată de mare). Motoarele au rămas pe poziții, funcționale, la fel ca toate instalațiile de bord, cabinele de lux fiind folosite drept camere de hotel de lux (exista exclusivism chiar și în comunism), saloanele servind ca restaurante „cu ștaif“, iar pe punte erau amenajate terase. Chiar și ca restaurant plutitor, „Libertatea“ a continuat să aibă un statut special. A fost mereu vopsită și împodobită, aspectul ei exotic facând-o să fie, în perioada comunistă, unul dintre cele mai fotografiate locuri din Galați!

Timizi și cu multă reținere, i-am trecut totuși pragul. La recepția hotelului, după întocmirea unor cerute formulare cu fel de fel de amănunte biografice, ni s-a spus să nu care cumva să încercăm să facem vreo poză, pentru că este stric interzis! După care, pentru cazare, ni s-a oferit chiar… salonul regal! Am rămas, muți! Ce-am văzut pe acolo, a întrecut orice închipuire și așteptare: o dotare, chiar regală și un lux exorbitant, nemaiîntâlnit în nici cele mai optimiste vise! În plus, un album cu multe poze și cu la fel de multe amănunte despre istoria… “Libertății”, pe care acum încerc să vi le fac cunoscute, parțial, și dv., eventuali cititori ai prezentului articol.

Originea numelui este controversată, căci unele surse spun că înseamna, în hindi (limba vorbită pe teritoriul Indiei), „nava-amiral“, iar altele spun că ar fi o expresie a nativilor nord-americani și că înseamna „iute de picior“. Vasul a fost construit în anul 1930 în Scoția, la șantierul John Brown & Co. Ltd, Clydebank după planurile firmei de proiectare G. L. Watson & Co. Glasgow. Primul proprietar al ambarcațiunii de lux a fost eglezoaica Annie Henriette Yule, considerată la acea vreme cea mai bogată femeie din Marea Britanie. Această își dorea ceva special, neamaivazut, scopul declarat fiind de a-i sfida cu luxul navei pe toți bogații lumii. (n.n. Pe atunci înca nu apăruseră arogantele bazate pe petro-dolarii din Orientul Mijlociu) . Unicat al flotei mondiale, nava cu o lungime de aproape 90 de metri, o lățime de 11 metri și un deplasament de 2. 100 de tone, era beneficiara unor tehnologii de ultima generație, dar era amenajată și cu un lux orbitor, iar în 1931, 1932 și 1933 a fost declarată, de asociația mondială a armatorilor, cel mai frumos iaht din lume.

Un iaht pe puntea căruia s-a scris istorie picantă. În primii ani de după construire, „Nahlin“ a navigat pe mările și oceanele lumii în croaziere exclusiviste, la prețuri exorbitante, la care participau doar capetele încoronate și elita nobilimii britanice. În cercurile aristocrate, iahtul era considerat un simbol al excesului, căci „nimic nu era prea scump, oricât de mult ar fi costat“, după cum avea să aprecieze regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii. Prin 1937, vasul „Nahlin“, cum se numea, a fost cumpărat de Guvernul României (condus pe atunci de Gheorghe Tătărescu), contra sumei de 120.000 de lire sterline, o suma uriașă în acele timpuri. Rebotezat „Luceafărul“, iahtul a fost oferit în dar regelui Carol al II-lea, ulterior fiind folosit de Casa Regală a României pentru croaziere pe Marea Neagră, Marea Mediterana și pe Dunăre. Iar poveștile picante au continuat, căci Carol al II-lea a scandalizat deseori publicul prin aventurile lui amoroase.

După Revoluție, așa cum am aflat din “adevărul.ro”, nava avea să intre în declin accelerat, dar a fost inclusă în patrimoniul societății de stat Regal SA, cu o valoare de inventar simbolică, iar întretinerea (migăloasă sub regimul socialist) s-a făcut tot mai de mântuială și apoi deloc. În 1998, societatea Regal SA decide, subit, să vândă nava prin licitație. Solicitarea este aprobată imediat de Fondul Proprietății de Stat (FPS), însă se opune Ministerul Culturii și Cultelor, condus pe atunci de Ion Caramitru. „Nava «Libertatea» a fost clasată în categoria Tezaur a patrimoniului cultural național mobil, prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 3041/14 iulie 1998. Clasarea navei a fost aprobată în ședința Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din data de 18 mai 1998, având la bază procesul-verbal al comisiei de expertiză încheiat în dată de 25 aprilie 1998 la Muzeul de Istorie Galați“ sau în 1998, când s-a pus problema vânzarii ei către un om de afaceri britanic. În decembrie 1998, Regal SA (al cărei director era Elena Trandafir, soția unui influent politician PSD) a organizat o licitație publică pentru vânzarea navei și aceasta a fost cumpărată de către unicul ofertant: EDMISTON&Company Ltd, din Marea Britanie. Suma, realmente ridicolă: 265.000 de dolari, adică mai puțin decât valoarea celor peste 2.000 de tone de metal ce compun vasul. 65.000 de dolari este prețul cu care a fost înstrăinat iahtul „Libertatea“. Acum este evaluat la 50 de milioane de euro. Totuși, nava iese din România în 1999, pe baza unei autorizații de export temporar semnată de ministrul Caramitru, fiind dusă de noul proprietar, pentru restaurare, chiar în șantierul naval scoțian unde fusese contruită. Teoretic, trebuia să revină în România în doi ani. Practic, n-a mai revenit niciodată, deși au trecut două decenii de atunci.

Nava Libertatea iaht O noapte pe... Libertatea!

În scurt timp după ce a ieșit din țară, „Libertatea“ a redevenit „Nahlin“ și a arborat pavilionul britanic. În 2010, și-a marcat revenirea în lumea navigației, fiind înregistrata la Glasgow. Restaurarea a costat în jur de 30 milioane de euro, însa rezultatul a fost unul pe măsură, dat find că site-urile de specialitate cotează iahtul la o valoare de 50 milioane de euro. În prezent, „Nahlin“ navighează din nou pe mările și oceanele lumii în croaziere exclusiviste, adică la fel ca la începuturile sale, acum aproape 90 de ani. Proprietarii acestuia, zice-se că au fost abordați de asociația „Galați, orașul meu“, care au propus o escală a iahtului în orașul de la Dunăre, de dragul istoriei. Răspunsul a fost însă destul cinic: „România nu se află pe traseele programate ale navei“.

Ca o consecință a Legii nr. 182/2000, care permite exportul definitiv al bunurilor din categoria Fond, în intervalul 2000-2008, sute de obiecte cu valoare uriașă, aflate în patrimoniu, au fost scoase legal din țară și nu au mai fost aduse niciodată înapoi. Sute de obiecte de patrimoniu au fost înstrăinate. Printre acestea se află și fostul iaht al familiei regale a României, vasul “Libertatea“, în incinta căruia ne-am odihnit și noi, tinerii visători de pe atunci, o noapte!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

WFdVPmi O noapte pe... Libertatea!

Categorie articol [ Guest Post, Locuri si lucruri frumoase ]
Tagged with: [ , , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

2 comentarii la “O noapte pe… “Libertatea”!”

  • ... a scris la 9 octombrie 2019, 23:35   [#1]

    Mi-a plăcut articolul! Că e cu nave… :)) Vechi.
    Am o anumită pasiune în special pentru veliere deși n-am absolut nici o tangență cu marea ori cu marinăria…

  • ... a scris la 9 octombrie 2019, 23:40   [#2]

    Btw, când o să am timp și bani de aruncat (adică probabil niciodată :)) ) o să-mi iau un sextant, mi-ar place să învăț să-l folosesc… așa doar pt. cultură generală. Ideea e că, nu cred că funcționează la munte =))

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?