Nu pociţi limba română!
Nu cu prea mult timp în urmă, pe acelaşi blog, publicam un articol pe o temă asemănătoare. Scriam atunci despre felul în care unii dintre noi respectă, într-un fel sau altul, dulcele grai strămoşesc. Sunt nevoit să revin întrucât, din câte lesne se poate constata, limba română e tot mai mult poluată şi pocită cu fel de fel de cuvinte şi expresii, total neavenite!
Dulce limbă românească
A început să se pocească
Vom citi şi scrie bine
În “pocite” limbi străine (C. Enescu).
Acelaşi epigramist ne mai oferă şi alt adevăr:
Azi, latina ce-o vorbea
Orişicare dac în ţară
A evoluat şi ea,
Ajungând şi mai vulgară!
Da, din păcate! În limbajul diurn, sau la radio-tv cât şi-n presa scrisă, se folosesc tot mai mult cuvinte şi expresii total greşite, moştenite fie de la părinţi, fie de la prieteni sau, cum spuneam, auzite şi văzute în mas-media. Aşa s-a ajuns, tot mai mult, la supărătoare tipare verbale, amplificate şi diversificate în fel şi chip, Ba mai mult, devenite spontan, sau prin… contaminare, adevărate modele de limbaj!
Cu sau fără să vrem, aproape zilnic auzim, mai ales pe la televiziunile comerciale, aceleaşi cuvinte, aceleaşi expresii precum: INCENDIAR, CATASTROFAL, IUBITA-IUBITUL, SĂRMANI, ÎN AFARA ORICĂRUI PERICOL, BIJUTERIE DE GOL, VOM FI CU OCHII PE VOI, OAMENI BUNI, COOL şi multe, multe altele, ce lesne pot fi înlocuite, măcar săptămânal, cu sinonme. Aceasta cu atât mai mult cu cât, se ştie, limba română este deosebit de bogată şi permisiva.
“E o comoară fără cheie” – spunea Ion Slavici,
“Suma celor mai armonioase sunete din univers” (Valeriu Mahok),
“O poveste fantastică pentru unii, imposibilă pentru alţii” (Costel Zăgan)!
Aceşti “alţii” spun:
“STAT de plată” – în loc de STAT DE PLATĂ (adică cu S);
Maxim, în loc de MAXIMUM;
Desconspiră – în loc de DECONSPIRĂ;
Merg la servici – în loc de MERG LA SERVICIU;
Pioneză – în loc de PIUNEZĂ;
Piscină – în loc de PISCINĂ (cu S);
Ostatec – în loc de OSTATIC;
Eu continui – în loc de CONTINUU;
Noi-nascuţi – în loc de NOU NĂSCUŢI;
Mi-ar place – în loc de MI-AR PLĂCEA;
Târâş-grăbiş – în loc de TÂRÂŞ-GRĂPIŞ;
Au încercat să adopteze – în loc de AU ÎNCERCAT SĂ ADOPTE;
Ghiuvetă – în loc de CHIUVETĂ;
El însăşi – în loc de EL ÎNSUŞI;
Plaje – în loc de PLAJĂ;
Clasa întâia – în loc de CLASA ÎNTÂI;
Ţigare – în loc de ŢIGARĂ;
Doi Mai – în loc de DOUĂ MAI;
Cosi – în loc de COS;
ŞIUT – în loc de ŞUT;
Renumerat – în loc de REMUNERAT;
Va cade – în loc de va CĂDEA;
Scenă – în loc de SCENĂ (cu S);
Mingie – în loc de MINGE;
… şamd.
Da, plictisitoare treaba, dar asta-i! Astea (ca să repet) sunt doar câteva mostre (nu, MONSTRE!) de cum trebuie să scrii sau să vorbeşti corect pe româneşte, fără acele anglo-românisme (prezente mai ales pe firme sau reclame). Excepţiile le fac neştiutorii, parveniţii sau cei care se vor a fi mai… şmecheri (nu. JMECHERI!).
Vorba epigramistului anonim:
Limba noastră – cruntă soartă
E ucisă zi de zi
De agramaţi, şi astfel va fi
Prea curând… o limbă moartă!
Ceea ce, sunt convins, că nu va fi cazul!…
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
13 comentarii la “Nu pociţi limba română!”
Mare dreptate ai d-le Marc ! Din pacate nici lectura nu mai este la fel ca si pe vremea cand eram tanar si nu existau telefoane smart, tablete, PC, internet si atatea programe la tv.
De ce sa nu scrii pe o foaie
Ganduri care-ti vin in minte,
Sa faci penita sa vibreze
Si lumea sa te asculte.
Asa cum marii scriitori,
In carti si-au pus averea,
Si tu poti sa visezi
Ca poti fii dulce ca si mierea.
Versurile astea le-am scris pe loc, cu dedicatie pentru d-ul Marc Ciubotaru, un fan al poeziilor.
Azi avem de toate, avem interneţi şi internete (brunete), ciat’uri şi feis’bucuri, avem smart’foane şi lectopuri, pi-siuri precum şi alte di’vaisuri. Din păcate “avem de toate” dar nu mai avem minte, nu mai avem capacitate de gîndire, de analizare, de sintetizare şi mai ales de exprimare.
Astfel că principiul echilibrului reacţiilor chimice reversibile se poate aplica şi in cazul smarfoanelor, avem şi aici un echilibru: cu cît un telefon este mai dăştept, cu atît posesorul este mai prost. Principiul este Universal valabil, şi aplicabil la orice domeniu.
Respectul pentru propria Limbă este acelaşi ca şi pentru Cultura proprie, pentru tot ceea ce suntem, pentru istorie, pentru tradiţii, pentru Pamînt, pentru noi înşine, pentru unii faţă de alţii… zilele de azi fiind însă caracterizate printr-un element comun pentru toate aceste respecturi, şi anume LIPSA acestora.
Şi cine nu cunoaşte vechiul şi înţeleptul proverb “Cine nu are bătrâni să-şi cumpere !“, îl invit să citească o frumoasă povestioară, “Țara fără bătrâni“, după V. A. Urechia.
Multumesc dle Severus pentru dedicatie cat si pentru interesul manifestat vis a vis de tema articolului!Fara a va flata,trebuie s-o spun, ca prezenta dv,prin comentarii si articole,este mai mult decat placuta!Uneori chiar si utila.Va mai asteptam!…
Haideți să nu ne pierdem în cuvinte, domnule Sorin. Dincolo de „interneți”, „ciat”-uri, „feisbuk”-uri, „smart”-foane și alte minuni ale lumii moderne ne rămâne doar bunul simț. Adică ăla ce ne spune că nu e rău să-i respecți pe cei mai în vârstă ca tine.
Nu am citit povestioara la care vă referiți, dar promit că o voi citi…
Ca să-ți dau câteva „monstre”și să mă „desconspirez”, ia de-aici, Marcele:
Ieram în clasa întâi și stăteam desculț pe trotinetă. Numi păsa de praful de pe ulițe și nici de ce spune-au părinții. Bătiam mingia cu piciorul (atunci când nu stăteam pe trotinetă) continui. Părinții se dă-deau de ceasul morții că n-ui ascult nici să mă bată cu parul, dar eu, aș, cum s-ăi ascult? Păi ce, na-m altceva mai bun de făcut?
Și uit-eașa, tărâș-grăbiș pe trotinetă, a-m înbătrânit, deși nu credeam ieu însămi că se poate întâmpla asta. Ca-șa e omul făcut, nu crede că înbătrânește vreo dată, dar când se uitează în oglindă și se vede bătrân n-ui vine a crede. Succesurile și eșecele vieții i se-i par niște glume.
Toată viața mea proprie am fost renumerat cât na-m meritat. Mincinoșii și farizeii au fost pe ne-drept fura-ți de inpostura mea. Î-mi cer iertare…
Lăs-ați-mă cu trotineta mea, desculț și fără opinci. Mia-r place să ascultați de cea ce zic, nici nu vă imaginați ce greu e să tastetez ca să fiu în rând cu lumea. Da nu e bai, lumea oricum nu pricepează, orice ai scrie.
Păcat de trotinetă. Ce fain se învârteau roatele ei prin praful de pe uliță…
„Limba noastră-i o comoară
În adâncuri îngropată”
N-am zis-o eu, e vorba unui cântec. Dar de mă întrebați, vă spun:
Ca să dezgropăm comoara
În adâncuri îngropată
Punem stânga pe lopată
Și dreapta pe toată țara.
Oare ce mai pot sa spun!?Esti …cool,Francisc!Bravoooo!
Zisei o vorbă nătângă:
Care dreaptă, care stângă?
Toți își dă cu stângu’- n dreptul
Și mai toți își dă acceptul.
Nu sunt „cool” deloc, Marcele, ci beat. De-aia reușesc să potrivesc cuvinte ce rimează. Mai am două cutii de bere pe masă. Îți promit că le golesc și mă duc la culcare, deși nu e potrivit să mergi la somn în amiaza mare.
Am golit-o pe prima și inspirația îmi dă ghes:
Nu știu cum se face, nene,
Că toți ne vor binele.
Ca și cum albinele
Ar muri de lene…
Francisc, te rog scrie versurile cand esti puţin mai treaz
Nu prea am cum, Severus. Când sunt treaz sunt ocupat cu munca…
nu-ti face probleme, esti de-al casei